Blog

Sfântul Sofronie al Ierusalimului s-a născut în jurul anului 560 d.Hr. în Damasc, din părinți iubitori de Dumnezeu, care se numeau Plintos și Mira. Încă din tinerețile sale, Sfântul Sofronie a dovedit o aplecare spre cele duhovnicești, încununându-și cu fapte numele, ce se traduce prin „cel înțelept”.

Mai târziu s-a îndeletnicit cu filosofia. Însă, dorindu-și să se apropie tot mai mult de Izvorul Vieții îi cerceta pe părinții îmbunătățiți din mănăstiri și pustietăți. Ajuns în cetatea Ierusalimului, intră în obștea Sfântului Teodosie și devine prieten de suflet al Sfântului Ioan Moshu. Alături de acesta merge în Palestina, iar mai apoi, în părțile Antiohiei și în Alexandria, unde scrie despre vieți frumos înmiresmate, pe care le adaugă în „Limonariu”.

În Alexandria este tuns în monahism și îl cunoaște pe Sfântul Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, de care, atât Sfântul Sofronie, cât și Sfântul Ioan Moshu devin foarte apropiați, fiindu-i ajutor pentru mângâierea poporului și lupta împotriva ereziilor. Sfântul Sofronie a scris și despre viața Sfinților Chir și Ioan, care l-au ajutat atunci când a căzut într-o boală grea. În jurul anului 616 este nevoit să părăsească și Alexandria din cauza năvălirii barbarilor, mergând spre Roma, alături de Ioan Moshu. După moartea acestuia din urmă, se întoarce la mănăstirea Sfântului Teodosie, unde îi înmormântează trupul potrivit rânduielilor monahale, la rugămintea acestuia. 

Rămâne în Ierusalim unde, în anul 634 este ales patriarh. Se împotrivește cu tărie ereziei monoteliților, alături de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Sfântul Sofronie a reunit un sinod, a blestemat erezia monoteliților și a trimis scrisori întăritoare peste tot. Mai târziu, au fost citite la al șaselea Sinod ecumenic și considerate scrieri normative ortodoxe. Fiind iubitor de vieți sfințite a continuat să le consemneze pe acestea. Printre ele se numără și viața Sfintei Maria Egipteanca și a Sfântului Ioan cel Milostiv. Pe lângă viețile sfinților, Sfântul Sofronie a scris și alte lucrări de folos pentru viața Bisericii. Apoi, cetatea Ierusalimului a fost atacată de califul Omar timp de doi ani, vreme în care Sfințitul patriarh a stat închis în cetate alături de popor, povățuindu-l și încurajându-l. După acești doi ani, Sfântul Sofronie a hotărât să se deschidă porțile cetății, însă, toate acestea după ce a făcut o înțelegere cu Omar ca dreapta credință și Sfânta Biserica să nu sufere vreo consecință. Dar înțelegerea nu a fost respectată de calif. Profund întristat de suferința din popor, Sfântul Sofronie a adormit întru Domnul la 11 martie 638.

În încheiere, dorim să includem o descriere pe care Sfântul Maxim Mărturisitorul o face Sfântului Sofronie într-o scrisoare către un oficial din Răsărit: „Acolo îl aveți pe binecuvântatul stăpânul meu, părinte și mai ales învățător, kir avva Sofronie, cu adevărat „întreg la minte” (gr. σώφρων) și înțelept (gr. σοφόν), apărător al adevărului, nebiruit apărător al dumnezeieștilor dogme și puternic în a lupta cu lucrul și cuvântul împotriva oricărei erezii.”