Ortodoxie

Învataturi ale Bisericii Ortodoxe

Biserica Ortodoxa de-a lungul veacurilor a mentinut continuitatea de credinta si dragoste cu comunitatea apostolica ce a fost întemeiata de Hristos si sustinuta de Sfântul Duh. Biserica Ortodoxa afirma ca a pastrat si ca învata credinta crestina istorica, lipsita de erori si interpretari gresite, din vremea Apostolilor. Ortodoxia sustine ca nu este nimic în învataturile sale care sa fie contrar adevarului sau care împiedica unirea reala cu Dumnezeu. Impresia de vechime si de atemporalitate care adesea caracterizeaza crestinismul oriental, este o expresie a dorintei de a ramâne fidel credintei crestine autentice.

Ortodoxia sustine faptul ca credinta crestina si Biserica sunt inseparabile. Este imposibil sa spunem ca îl cunoastem pe Hristos si ca ne împartasim din viata Sfintei Treimi si în acelasi timp sa ne consideram crestini în afara Bisericii. Biserica este locul unde credinta crestina este proclamata si mentinuta. În Biserica omul este hranit în credinta.

Revelația

Dumnezeu este izvorul credintei în Biserica Ortodoxa. Ortodoxia marturiseste ca Dumnezeu s-a descoperit pe Sine, în mod culminant în persoana Mântuitorului Hristos, pe care îl recunoastem ca Fiu al lui Dumnezeu. Aceasta Revelatie a lui Dumnezeu, dragostea si pronia Lui se descopera permanent în viata Bisericii prin lucrarea Sfântului Duh.

Credinta ortodoxa nu porneste de la speculatiile religioase ale omului, nici de la asa numitele "dovezi" ale existentei lui Dumnezeu, nici de la o cautare umana a divinitatii Izvorul credintei crestine ortodoxe este descoperirea lui Dumnezeu. Rugaciunea de dimineata a Bisericii ne aminteste în fiecare zi acest lucru cu cuvintele: "Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua". Natura însasi a lui Dumnezeu este si ramâne necunoscuta si imperceptibila, totusi Dumnezeu Însusi S-a descoperit omului; iar Biserica L-a experimentat ca Tata, Fiu si Duh Sfânt. Învatatura despre Sf. Treime, centrala în credinta ortodoxa, nu este rezultatul unei speculatii pioase, ci experienta de netagaduit a lui Dumnezeu. Aceasta învatatura afirma ca Dumnezeu este Unul si întreit în Persoane. Cu alte cuvinte, întâlnirea noastra cu Tatal sau cu Fiul sau cu Duhul Sfânt este o experienta a întâlnirii cu Dumnezeu. Desi Sf. Treime este o taina care nu poate fi patrunsa plenar, Ortodoxia crede ca putem participa la viata Treimii prin viata Bisericii, în special prin participarea la savârsirea Sf. Euharistii si a celorlalte Sfinte Taine, ca si la celelalte slujbe ale Bisericii.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Alaturi de credinta în Sf. Treime, dogma despre Întruparea Fiului lui Dumnezeu ocupa o pozitie centrala în învatatura Bisericii Ortodoxe. Conform învataturii ortodoxe, Hristos este mai mult decât un om evlavios sau un învatator de morala. El este "Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului." Învatatura despre Întrupare este expresia experientei ecleziastice a lui Hristos. Prin cuvintele "Eu sunt" divinitatea se uneste cu umanitatea fara anularea niciuneia din aceste doua realitati. Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, la fel ca Tatal si ca Duhul. Mai mult, El este om adevarat asumând natura umana în întregimea ei. Biserica marturiseste ca unicul Dumnezeu-om, Iisus Hristos, a restaurat comuniunea dintre om si Dumnezeu.

Prin descoperirea Sf. Treimi, învatând sensurile vietii celei adevarate si biruind pacatul si moartea prin Înviere. Hristos este cea mai desavârsita expresie a dragostei lui Dumnezeu Tatal pentru poporul Sau, manifestata în tot locul si timpul prin Duhul Sfânt în viata Bisericii. Parintii Bisericii rezuma slujirea lui Hristos în urmatoarea afirmatie: "Dumnezeu a devenit om pentru ca omul sa devina Dumnezeu."

Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptura este foarte importanta în Biserica Ortodoxa, importanta ce este evidenta în faptul ca la fiecare slujba exista o lectura din Sfânta Scriptura. Biserica Ortodoxa, care se considera pastratoare si exegeta a Sfintei Scripturi, accepta cartile Sf. Scripturi ca descoperitoare a Revelatiei dumnezeiesti. Vechiul Testament este o colectie de 49 de carti care prezinta Revelatia dumnezeiasca catre Vechii Israeliti. Biserica Ortodoxa considera Vechiul Testament ca o pregatire pentru venirea lui Hristos si crede ca el trebuie citit si înteles în aceasta perspectiva.

Noul Testament este centrat pe Persoana si lucrarea Mântuitorului Hristos si revarsarea Duhului Sfânt în Biserica primara. Cele patru Sfinte Evanghelii sunt o relatare a vietii si învataturii Mântuitorului având în centru Moartea si Învierea Sa. Cartea Faptele Apostolilor si cele 21 de Epistole sunt dedicate prezentarii vietii crestine si dezvoltarii Bisericii primare. Cartea Apocalipsei Sf. Ioan este un text simbolic privind a doua Venire a lui Hristos. Noul Testament si îndeosebi Sfintele Evanghelii sunt foarte importante în Biserica Ortodoxa pentru ca în ele gasim o marturie scrisa despre Revelatia dumnezeiasca desavârsita prin Întruparea Fiului în Persoana lui Iisus Hristos.

Sfânta Tradiție

Biblia este valoroasa ca si marturie scrisa a Revelatiei dumnezeiesti, dar ea nu contine întreaga Revelatie. Biblia este considerata ca o parte a Revelatiei dumnezeiesti în viata poporului Sau. Sf. Scriptura face parte din tezaurul Credintei care este cunoscut sub numele de Traditie. Traditie înseamna ceea ce este transmis din generatie în generatie. Alaturi de marturia Sf. Scripturi, credinta crestina ortodoxa este comemorata în Sf. Euharistie, învatata de Parintii Bisericii, slavita de sfinti, exprimata în rugaciuni, imnuri si icoane; precizata de cele 7 Sinoade Ecumenice; sintetizata în Simbolul de Credinta, concretizata în preocuparile de natura sociala; si traita în fiecare Biserica locala (parohie) prin puterea Duhului Sfânt. Viata Sf. Treimi este descoperita în fiecare latura a vietii Bisericii. În cele din urma, Biserica ca întreg este pastratoarea credintei crestine autentice care da marturie despre Revelatia dumnezeiasca.

Sinoadele Ecumenice și Crezul

Dupa cum Ortodoxia a evitat orice încercare de a limita perspectiva asupra Revelatiei dumnezeiesti într-o singura directie, la fel Biserica a evitat definirea în mod sistematic si elaborat a credintei sale. Ortodoxia afirma ca credinta crestina vorbeste despre comuniunea tainica dintre Dumnezeu si om. Dumnezeu a devenit om în persoana Mântuitorului Hristos nu pentru a promova o noua filozofie sau cod de conduita, ci pentru a restaura "viata cea noua" în Sf. Treime. Aceasta realitate, descoperita de Biserica, nu poate fi prinsa în limbaj, formule sau definitii. Cuprinsul credintei nu se opune ratiunii, ci este adesea dincolo de limitele ratiunii, la fel ca multe din aspectele importante ale vietii. Ortodoxia recunoaste slava cea de netagaduit a lui Dumnezeu, ca si limitele mintii omenesti. Biserica recunoaste cu bucurie taina în ceea ce priveste vorbirea despre Dumnezeu.

Biserica a actionat pentru a defini din punct de vedere dogmatic un punct al credintei numai atunci când adevarurile fundamentale ale acesteia au fost amenintate de rataciri. De aceea, hotarârile celor sapte Sinoade Ecumenice ale Bisericii Nedespartite sunt respectate în mod unanim. Sinoadele Ecumenice au fost adunari ale episcopilor din întreaga lume crestina pentru a stabili adevarata credinta. Sinoadele Ecumenice nu au creat noi doctrine, ci au stabilit, într-un loc si timp determinat, ceea ce Biserica a marturisit si învatat întotdeauna.

Crezul Niceo-Constantinopolitan, formulat la Sinodul din Niceea din 325 si la cel din Constantinopol din 381, a fost recunoscut de atunci ca exprimarea cea mai autorizata a adevarurilor fundamentale de credinta ale Bisericii Ortodoxe. Adeseori, referirile la Crez îl considera "Simbolul Credintei". Aceasta descriere a Crezului încearca sa îl prezinte nu ca pe o declaratie sistematica, ci ca pe un lucru care descopera o alta realitate mai mare despre care aduce marturie. Pentru generatii de crestini, Crezul a fost criteriul credintei adevarate si fundamentul educatiei crestine. Crezul este recitat în timpul slujbei Botezului si a Sfintei Liturghii.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamântului, al tuturor celor vazute si nevazute.

Si într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut, care din Tatal s-a nascut mai înainte de toti vecii; lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut; cel de o fiinta cu Tatal prin care toate s-au facut; Care pentru noi oamenii si pentru a noastra mântuire s-a pogorât din ceruri si s-a întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si s-a facut om;

Si s-a rastignit pentru noi în zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit si s-a îngropat;

Si a înviat a treia zi, dupa Scripturi; Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.

Si iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii, a carui împaratie nu va avea sfârsit.

Si întru Duhul Sfânt, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede; cel ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si marit, care a grait prin prooroci.

Si într-una, sfânta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.

Marturisesc un botez pentru iertarea pacatelor.

Astept învierea mortilor.

Si viata veacului ce va sa vie. Amin.