Blog

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kursk va vizita Mănăstirea Sfântul Dimitrie cel Nou cu ocazia sărbătoririi hramului mănăstirii în ziua de sâmbătă, 23 octombrie. Preasfințitul Nicholas de Manhattan, Episcop Vicar al Eparhiei Americii de Est a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, va însoți Icoana și va sluji Sfânta Liturghie împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae.

Troparul Icoanei (glasul 4)

Dobândindu-te ca un scut nebiruit și un izvor de minuni, noi, robii tăi, învingem cetele potrivnicilor, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea te rugăm: Dăruiește pace patriei noastre străbune și mare milă sufletelor noastre.

Scurt istoric al Icoanei

Pe 8 septembrie 1295, în ziua Nașterii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, câțiva vânători din Rylsk a venit la râul Tuskora, cam la 30 km de Kursk, ca să vâneze. Unul dintre vânători, om cinstit și evlavios, căutând vânat în pădure, a găsit o Icoană mică cu fața în jos la rădăcina unui copac. Abia de a ridicat-o ca să se uite la ea când, din locul unde zăcuse Icoana, a izbucnit un izvor puternic de apă curată. Vânătorul a înțeles că aceasta nu era o întâmplare obișnuită, așa că i-a chemat pe tovarășii lui și împreună au construit o mică capelă din lemn în care au așezat Icoana. Locuitorii din Rylsk, auzind vestea despre Icoana nou apărută a Maicii Domnului, au început să se închine la ea și îndată Icoana a început să săvârșească multe minuni.

În anul 1385 regiunea Kurskului a fost prădată de tătari. Păgânii au încercat să arde capela împreună cu Icoana, dar capela nu ardea deși era făcută din lemn. Preotul care slujea la capelă, Pr. Bogolep, le-a spus că motivul acestei minuni era însăși Icoana. Tătarii furioși au crăpat Icoana în jumătate, au aruncat cele două bucăți în direcții opuse și după aceea au ars capela. După aceea l-au luat pe Pr. Bogolep prizonier și l-au pus să pască turmele lor. După un timp oarecare, a fost răscumpărat de către unii trimiși ai Marelui Cneaz al Moscovei și s-a putut întoarce la locul unde fusese capela. După o îndelungă căutare, cu post și rugăciune, Părintele a găsit ambele jumătăți ale Icoanei și le-a îmbinat. Cele două jumătăți s-au reunit în chip minunat, lăsând aproape nici o urmă a tăieturii.

În anul 1769, pe când era copil de 10 ani, Sfântul Serafim de Sarov s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte, a văzut-o pe Maica Domnului într-o vedenie, iar după câteva zile Icoana din Kursk a ajuns cu o procesiune mare în satul lui și a trecut chiar pe lângă casa lui. Mama sfântului l-a ridicat și l-a adus înaintea Icoanei ca să se închine, după care s-a însănătoșit neașteptat de repede. Ca urmare, Sfântul Serafim a purtat o dragoste mare față de Maica Domnului toată viața sa și s-a învrednicit s-o vadă de multe ori în vedenii.

În noaptea de 7-8 martie 1898, niște revoluționari atei au încercat să distrugă Icoana făcătoare de minuni împreună cu catedrala unde era adăpostită. Au detonat câteva bombe, dar deși catedrala a fost complet distrusă, Icoana a rămas neatinsă, Domnul Iisus Hristos slăvindu-o încă o dată pe Preacurata Sa Maică.

După revoluția bolșevică, Icoana a fost adusă în Serbia, unde a rămas până în 1944 când, împreună cu Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, s-a exilat la Munchen. Din 1957 Icoana se adăpostește în catedrala principală a Sinodului Episcopilor, din New York.

Icoana are o legătură deosebită și cu Sfântul Ioan Maximovici. În ziua de 2 iulie 1966, Sfântul Ioan însoțea Icoana într-un pelerinaj la Seattle. După ce a săvârșit Sfânta Liturghie, sfântul a rămas în altar rugându-se lui Dumnezeu aproape trei ore. După aceea, s-a întors cu Icoana în camera sa de oaspeți din casa parohială, iar după aproximativ o oră, s-a auzit un zgomot. Cei din casă au alergat sus, l-au găsit pe sfântul căzut pe podea și ridicându-l, l-au așezat într-un fotoliu, unde, în prezența Icoanei, și-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.

Ca apărătoarea întregii diaspore ortodoxe ruse, Sfânta Icoană obișnuiește să facă pelerinaje în toată lumea. Aduce bucurie și mângâiere multor credincioși, care o așteaptă cu multă evlavie și duioșie.