Isaia – Evanghelistul Vechiului Testament

Cea de-a treia seară duhovnicească din cadrul programului educațional Cercetându-ți credința! s-a desfășurat pe data de 21 ianuarie 2021, în mediul online, pe canalul de YouTube al mănăstirii.

Tema serii s-a intitulat Isaia - Evanghelistul Vechiului Testament. “O mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei” (Isaia 11, 1). Aceasta a coincis frumos cu finalul Sărbătorilor de iarnă, întrucât multe dintre profețiile Proorocului Isaia au legătură cu Nașterea și Arătarea Mântuitorului.

Sfântul Prooroc Isaia (ישַׁעְיָהוּ - yüša`yähû - Yahweh este mântuirea) a fost un aristocrat din secolul al VIII-lea î. Hr., de neam regesc. A profețit în timpul a patru regi (Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia) cca. 736-687. El își recomandă cartea ca fiind descoperire/viziune/vedenie (Isaia 1, 1: Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, despre Iuda și Ierusalim) pentru zile îndepărtate. Această perspectivă este susținută și de alte texte cuprinse în carte: Acum du-te, scrie aceasta pe o tăbliță înaintea lor, și înscri-o într-o carte, ca să fie pentru o zi viitoare, ca mărturie veșnică (30, 8).

Existența Sfântului Prooroc Isaia este atestată și din punct de vedere istoric. Astfel, în anul 2018 s-a descoperit un sigiliu care conține textul: [aparținând] lui Isaia profetul, chiar lângă locul descoperirii în 2015 al unui alt sigiliu care a aparținut regelui Iezechia.

De asemenea, descoperirea manuscriselor de la Qumran (1947) a avut un rol covârșitor în studiul cărții Profetului, pentru că s-a descoperit un manuscris (1QIsa) ce conține textul integral al cărții, în grota 1 de la Qumran. Textul manuscrisului este aproape identic cu ceea ce tradiția iudaică a fixat în scris, eliminând astfel orice dubiu că până la cel mai timpuriu manuscris masoretic (sec. IX d. Hr.) s-ar mai fi putut interveni în text. Aceasta este dovadă incontestabilă a faptului că textul cărții lui Isaia se va fi aflat întotdeauna în această formă, 1QIsaª fiind scris în perioada 350-100 î. Hr.

Nașterea Domnului.

Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui și se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Și mare va fi stăpânirea Lui și pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăți pe tronul și peste împărăția lui David, ca s-o întărească și s-o întemeieze prin judecată și prin dreptate, de acum și până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta (9, 5-6).

Acesta este un text remarcabil al profetului care vorbește despre nașterea lui Mesia. În fapt, Capitolele 7-11 sunt o secțiune mesianică, în ele putând fi găsite numeroase alte versete mesianice. Faptul că acest text a fost interpretat de vechii rabini ca referindu-se la Mesia reiese din numeroase mărturii. Astfel, Targumul Ionatan – care este explicarea în limba aramaică a scrierilor profeților, scrise original în limba ebraică – menționează la acest verset: Profetul anunță casei lui David: Un prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă care a luat Legea asupra lui pentru a o păzi. Și numele lui a fost numit Cel care dă sfat minunat, Dumnezeu puternic, Cel care trăiește în veci: Mesia, în ale cărui zile ne vom umple de pace. Și Rabbi Yose Galileanul (sec. I-II. d. Hr.) a zis: De asemenea numele lui Mesia este Pace, precum s-a zis: Părinte veșnic, prinț al păcii (Talmudul Babilonian, Derech Eretz Zutta). Iar în Midrașul mare la Deuteronom se spune: Rabinii așază următoarele cuvinte în gura patriarhului Iacob: Încă trebuie să-l înfățișez pe regele Mesia, precum este scris: Un prunc ni S-a născut (Midrash Debarim Rabbah).

În Noul Testament, vestirea îngerului pe care o face Fecioarei Maria, trimite chiar la acest pasaj isainic: Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și împărăția Lui nu va avea sfârșit (Luca 1, 32-33).

Duhul lui Dumnezeu Se odihnește peste Mesia.

Aceasta este o idee forță a profetului Isaia, care apare în mai multe pasaje: O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da. Și Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înțelepciunii și al înțelegerii, duhul sfatului și al tăriei, duhul cunoștinței și al bunei-credințe... (11, 1-3); Pus-am peste el Duhul Meu, judecată popoarelor va face (42, 1); Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită... (61, 1) Acestea din urmă sunt cuvintele cu care Mântuitorul își începe propovăduirea în sinagoga din Capernaum: Și I s-a dat cartea proorocului Isaia. Și, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima” [...] Și El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre (Luca 4, 17-21).

Despre profeții legate de Arătarea Domnului – Teofania, este de ajuns să spunem că toate citirile din Vechiul Testament de la slujba sfințirii Agheasmei celei Mari sunt de la profetul Isaia (12, 3-6; 35, 1-10; 55, 1-13).

Nu întâmplător a fost numit profetul Isaia Evanghelistul Vechiului Testament.