Blog

În prima duminică din post am auzit îndemnul Sfântului Apostol Pavel adresat efesenilor: „Altădată erați întuneric, iar acum sunteți lumină întru Domnul; umblați ca fii ai luminii!” (5, 8). Adică nu vă mai faceți părtași faptelor întunericului, care sunt rușinoase. Iar îndemnul este: „Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei înțelepți, răscumpărând vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiți fără de minte, ci înțelegeți care este voia Domnului. Și nu vă îmbătați de vin, în care este pierzare, ci vă umpleți de Duhul” (5, 15-18). Apostolul vrea să spună „Nu vă îmbătați cu plăcerile lumii, ci cu harul Duhului Sfânt.” Acesta este îndemnul în post, dar și îndemnul permanent pentru un creștin.

Cum facem aceasta? În primul rând, aceasta trebuie să fie preocuparea noastră permanentă, precum un businessman care încearcă tot timpul să facă profit, mai ales în America, și care se gândește în fiecare zi ce să mai facă, în ce să mai investească, așa trebuie să ne gândim noi la cum ne lucrăm mântuirea, cum ne îmbogățim în Dumnezeu; cu aceeași preocupare. Trebuie această înmulțire a talanților care ni s-au dat și care se face cu această grijă pe care orice om de afaceri o are pe lumea aceasta, pentru a afla cum să facă să își mărească averea. La fel și noi trebuie să ne gândim ce mai putem inventa pentru a mai atrage puțin har.

În particular, avem duminica – ziua Domnului, care în practică este o caricatură pentru creștini fiindcă, în fapt, am moștenit mult din sabatul evreiesc, care presupune să nu faci nimic în această zi. De aceea observa un profesor că noi am transformat duminica în sabat. Ori nu asta este ideea. Ziua Domnului este a Domnului. Așa cum cele 6 zile ai muncit pentru familie, bine, tot pentru Dumnezeu, dar altfel, ar trebui și duminica să muncim cu același efort, același angajament, și pentru Dumnezeu. Noi mergem la biserică și apoi gata, odihnă. Aceea nu e ziua Domnului. Mersul la biserică da, dar restul nu. Măcar tot 8 ore să muncim pentru El, ceea ce poate însemna: lectură duhovnicească, a merge la spital și a vorbi cu un bolnav, a-l vizita, să vorbesc cu un om în depresie sau ce se mai poate face în acea zi. Deci, ideea este să mă preocup pentru Domnul în duminici cu aceeași intensitate cu care mă preocupam pentru cele materiale în timpul săptămânii.

Evanghelia, în general, și pilda Înfricoșătoarei Judecăți, în particular, ne oferă fapte concrete de a sluji Domnului și care aduc mult har, aduc plată instant. Atunci vom vedea și noi ce înseamnă să fii creștin. Trebuie să ne îmbătăm cu Duhul Sfânt. Și prin aceste fapte evanghelice reușim. Nu prin stat la televizor și minunându-ne de ce frumos vorbește un părinte sau altul. Poate să vorbească, dar nu-mi aduce harul care trebuie, pentru că eu trebuie să mă mișc, să mă angajez, prin sudoarea frunții trebuie să muncesc pentru Dumnezeu.