Blog

Prin darul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae, mănăstirea noastră și-a serbat și în acest an hramul de toamnă, sâmbătă, 24 octombrie. Ca de fiecare dată, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae ne-a cinstit cu prezența sa în mijlocul nostru, fiind înconjurat de un sobor mare de preoți și diaconi din mai multe jurisdicții ortodoxe. Totodată, Maica Domnului ne-a binecuvântat cu prezența Icoanei sale făcătoare-de-minuni din Kursk, care a fost adusă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nikolai al ROCOR, de către Protoiereul George Temidis.

Bucuria praznicului a început încă de vineri seara, odată cu săvârșirea Vecerniei Mari și a continuat sâmbătă dimineața prin slujirea Sfintei Liturghii Arhierești în prezența Icoanei din Kursk.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a făcut o prezentare a Sfântului Dimitrie cel Nou și a relatat câteva din multele sale minuni: „Sfântul Dimitrie cel Nou a ocrotit orașul București în numeroase ocazii, de pericole și nenorociri. De pildă, în anul 1814, în timpul domniei lui Ioan Vodă Caragea, orașul a fost lovit de o cumplită epidemie de ciumă. La cererea domnitorului, sfintele moaște ale Sfântului Dimitrie au fost purtate în procesiune prin oraș, înălțându-se rugăciuni către sfânt pentru izbăvirea de această molimă. Chiar din acea zi, ciuma a încetat să mai facă noi victime. În anul 1827, în timpul domniei lui Grigore Ghica al IV-lea, în urma unei secete prelungite, foametea a amenințat orașul și împrejurimile. Lipsiți de orice alt ajutor, oamenii și-au pus din nou nădejdea în rugăciunile Sfântului Dimitrie cel Nou și în mila lui Dumnezeu. Astfel, după ce racla cu sfintele moaște a fost purtată în procesiune, pe umerii preoților, prin tot orașul, Dumnezeu a trimis o ploaie bogată, spre folosul oamenilor și al animalelor. A lucrat încă multe alte minuni, până în zilele noastre. Văzând lucrarea sfinților în viața oamenilor, să spunem și noi precum psalmistul: «Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi!».”

Ulterior, Părintele George Temidis a vorbit la rândul său despre istoria Icoanei făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului din Kursk: „În secolul al XIII-lea, în timpul invaziei mongolo-tătare în Rusia, regiunea Kursk a fost devastată și abandonată de toți locuitorii care supraviețuiseră războiului. În apropiere se afla orașul Rylsk, care a rămas neatins, iar locuitorii de acolo obișnuiau să vâneze în zonele părăsite din vecinătatea orașului Kursk. Unul dintre vânători a zărit o icoană așezată cu fața în jos pe pământ, lângă rădăcina unui copac. În momentul în care a ridicat-o, a avut loc prima minune legată de această icoană: chiar în acel loc, din pământ a țâșnit un izvor cu apă foarte curată – izvor care curge neîntrerupt până în ziua de azi. Acest eveniment a avut loc de sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, pe 8 septembrie 1295 – adică acum 731 de ani. Icoana nu era nouă în momentul descoperirii sale, astfel că nimeni nu îi cunoaște vechimea reală. Același vânător a ridicat o mică capelă de lemn pentru a adăposti icoana. Mulți oameni au venit să se închine la ea, iar vestea despre puterea ei făcătoare de minuni s-a răspândit pretutindeni.

În anul 1383 a avut loc o nouă invazie a tătarilor mongoli. Aceștia au încercat să dea foc capelei, dar ea nu a ars. Au adunat mai multe materiale inflamabile în jurul capelei și au aprins focul din nou, însă aceasta tot nu a ars. Capela nu a putut fi mistuită de flăcări decât după ce sfânta icoană a fost scoasă din ea. Cuprinși de furie, năvălitorii au tăiat icoana în două, aruncând o jumătate într-o parte și cealaltă jumătate în altă parte. După ce apele s-au liniștit și invazia a luat sfârșit, oamenii au pornit în căutarea icoanei. Au găsit-o, iar cele două jumătăți s-au unit la loc imediat. Pe icoană a rămas o urmă, un fel de cicatrice, în locul unde a fost tăiată, dar ea este întreagă.”

Părintele stareț Arhimandritul Ieremia a mulțumit tuturor celor de față pentru prezență și ajutorul oferit în organizarea hramului. În plus, a oferit Înaltpreasfințitului Părinte Nicolae și un dar simbolic din partea mănăstirii: un epitrahil și un omofor brodate de mână, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la ridicarea Înaltpreasfinției Sale la rangul de mitropolit, alături de o frumoasă urare: „Așa zice Domnul: Și vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu știință și cu pricepere”.

Ca în fiecare an, s-a făcut o slujbă de Parastas pentru veșnica pomenire a domnului Dumitru Minciu și a tuturor ctitorilor mănăstirii. Ziua de hram s-a încheiat cu o bogată agapă frățească.

Praznicul a fost unul cu totul deosebit. Toți cei prezenți s-au bucurat de prezența liniștitoare și vindecătoare a Maicii Domnului, prin intermediul Icoanei ei din Kursk. De asemenea, Sfântul Cuvios Dimitrie, în modul său tainic și eficient, și-a revărsat toată dragostea sa părintească asupra celor care s-au ostenit, cu inimă largă, pentru a-l cinsti cum se cuvine. Astfel, pentru rugăciunile Maicii Domnului și a Sfântului Dimitrie, toți închinătorii au fost mângâiați cu mângâierea cea nestricăcioasă a Duhului Celui Preasfânt. Mulțumim lui Dumnezeu pentru toate!