Blog

Anul bisericesc începe cu Maica Domnului, Nașterea ei, și se termină cu Maica Domnului, Adormirea ei. La vecernie am auzit o cântare foarte frumoasă: „Astăzi este începătura bucuriei a toată lumea. Astăzi au suflat vânturi mai înainte vestitoare de mântuire și nerodirea firii noastre se dezleagă, căci cea stearpă se arată maică a celei ce a rămas fecioară și după nașterea Ziditorului.” Prin Maica Domnului, nerodirea firii omenești – pentru că Dumnezeu de mult aștepta roadă de la oameni, ca de la smochin (cf. Marcu 11, 12-20) – se dezleagă.

Înainte au existat oameni mari, slavă Domnului. Dar abia acum apare ceea ce este cu adevărat vrednic de Dumnezeu. Acum apare ceea ce a avut Dumnezeu în gând când a făcut firea umană. Maica Domnului este cel mai dulce rod al nostru. Iar după ea s-a dezlegat „nerodirea firii noastre”, pentru că au venit mulți sfinți după ea. Dacă în Vechiul Testament sfinții, drepții erau din când în când, după venirea Mântuitorului, ei sunt puzderie.

Prin Maica Domnului a venit Mântuitorul. Și când se unește lucrarea omului cu lucrarea lui Dumnezeu, atunci gata. Dar nu putea să lucreze Dumnezeu plenar până nu se găsea un vas curat, de cinste, în care să Se poată sălășlui. Și prin aceasta El a curățat apoi multe vase de necinste, ca noi, iar unii s-au și sfințit; din desfrânați i-a făcut sfinți, mucenici.

În această cântare, imnograful, poetul bisericesc, se folosește de nerodirea Sfintei Ana, care nu putea avea copii și era deja înaintată în vârstă, pentru a scoate în evidență nerodirea firii omenești, care nu putea aduce rod vrednic de Dumnezeu. Și de aici această idee frumoasă că prin dezlegarea nerodirii Anei, care s-a dezlegat prin nașterea Maicii Domnului, lumea întreagă se dezleagă de sterpiciune, de nerodire, odată cu apariția Maicii Domnului, cel mai mare rod al nostru. De la ea s-au binecuvântat toate neamurile, pentru că prin Cel Născut de ea, sfințenia s-a universalizat. Acum sfințenia este la îndemâna oricui, numai să vrem. Nu există om cu moșteniri cât de rele, cât de grele, să nu se poată sfinți, să nu se poată face locaș al Duhului Sfânt. Și toate aceste prin Maica Domnului.

Cu câțiva ani înainte să moară, mai mulți părinți de la Putna, l-au vizitat pe părintele Arsenie Papacioc la Techirghiol. Părintele stareț Melchisedec i-a dus o iconiță cu Maica Domnului. Părintele Arsenie a sărutat-o cu evlavie și a zis, „Nu mă lăsa Maica Domnului!” Foarte firesc și spontan a zis părintele Arsenie această rugăciune. Noi toți știm cât de necesară ne este această rugăciune. Din fericire, Maica Domnului nu ne lasă, pentru că e bună. Dar noi trebuie să ne atârnăm de rugăciunea aceasta de multe ori pe zi pentru că altfel pierim. Și ea ne va ajuta nu numai să nu pierim, ci să și aducem rod în Dumnezeu, încât și cu noi să se împlinească cuvintele cântării: „astăzi nerodirea firii noastre se dezleagă”.