Vizită pastorală a IPS Mitropolit Nicolae – Postul Mare 2022

Pe 10 aprilie 2022, în a cincea duminică din Postul Mare, IPS Mitropolit Nicolae a făcut o vizită pastorală în mănăstirea noastră. Alături de Parintele Stareț Ieremia, IPS Mitropolit a săvârșit Sfânta Liturghie urmată de un parastas. Răspunsurile la strană au fost date de către un grup de tineri și mulți credincioși in New York, New Jersey, Philadelphia și Boston au umplut biserica.

Înaltpreasfințitul Părinte a rostit prima jumătate a predicii imediat după citirea Sfintei Evanghelii (Marcu 10, 32-45). În conținutul pericopei Evanghelice, Hristos prevestește Apostolilor pătimirile și Învierea Lui, urmată de cererea imprudentă a fiilor lui Zevedeu de a li se da să stea de-a dreapta și de-a stânga Lui în Împărăția Cerurilor. Înaltpreasfințitul Părinte a început prin a învăța, în acord cu Sfinții Părinți, cum că paharul și botezul la care s-a referit Mântuitorul sunt paharul suferinței și botezul morții. După aceea a comentat asupra însemnătății împreună-slujirii în Biserică: “Suntem cu toții slujitori în Biserică. Noi slujim în altar, alții cântă ecteniile și citesc rugăciuni și dumneavoastră răspundeți cu ‘Doamne miluiește’ și cu ‘Amin.’ Ne rugăm cu toții împreună în Biserică și suntem cu toții slujitori. Această împreună-slujire este în acord cu porunca Mântuitorului de a sluji unii altora cu dragoste, și mai are încă un înțeles mai adânc: aceea că ne lucrăm mântuirea împreună. Noi nu putem fi mântuiți numai prin faptul că slujim în altar. Dumneavoastră nu puteți fi mântuiți doar prin prezența la biserică. Ci prin împreună-slujire, trebuie să lucrăm mântuirea noastră împreună și asta va fi răspunsul nostru înaintea înfricoșătorului tron de judecată a lui Hristos în Împărăția Lui. Și duminica asta nu este una oarecare, ci este a cincea duminică din Postul Mare, care înseamnă că tocmai această perioadă de postire și rugăciune este o oportunitate bună pentru noi toți de a înțelege ce înseamnă să slujim în Biserică, ce înseamnă să ne lucrăm mântuirea împreună.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte și-a continuat predica vorbind despre viața Sfintei Maria Egipteanca, prăznuită în această duminică. A subliniat faptul că, la fel ca femeia păcătoasă din a doua evanghelie citită, care a uns picioarele lui Hristos cu mir (Luca 7, 36-50), tăria Sfintei Maria Egipteanca de a duce o viață aspra timp de 47 de ani în pustie a provenit numai din dragostea ei nemărginită pentru Dumnezeu. Această dragoste a făcut ca rugăciunea ei să fie atât de puternică încât părintele Zosima a văzut-o scăldată în Lumina Necreată, așa cum erau Apostolii pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față. După aceea, Înaltpreasfințitul Părinte a oferit câteva cugetări asupra rostului ascezei: “Scopul Postului nu este acela al unei strădanii a stomacului, a trupului, a genunchilor, fără nici un folos duhovnicesc; ci scopul Postului este ca prin aceste strădanii să-L întâlnim pe Dumnezeu, să simțim dragostea Lui, să ne apropiem mai mult de El. Dacă nu simțim aceste lucruri acum în Post, postul nostru rămâne doar o formă exterioară fără să ne încălzească sufletul, fără să ne ofere o experiență duhovnicească mai adâncă.” Și mai concret, Înaltpreasfințitul Părinte a subliniat că, asemenea vieții Sfintei Maria, postirea noastră trebuie să fie pecetluită prin primirea Sfintei Împărtășanii: “L-a întâlnit pe ieromonahul Zosima, i-a povestit viața ei și a cerut să vină s-o împărtășească într-un an de zile. Nu s-a dus la Domnul fără să fie împărtășită. Asceza ei îndelungată s-a împlinit cu adevărat prin Împărtășanie. De aceea și noi în Post putem să descoperim acest lucru, faptul că strădania noastră nu este numai împlinită la capătul Postului, ci avem Liturghia sâmbăta și duminica, avem Liturghia Darurilor când ar trebui să postim, să nu mâncăm nimic până seara, și astfel să descoperim acest ritm al Bisericii, al pregătirii care se împlinește în Împărtășanie. Cuvioasa Maria Egipteanca a petrecut această îndelungată viață de pocăință adâncă, încercând să-și dobândească iertarea păcatelor și să se pregătească pentru trecerea în Împărăția lui Dumnezeu. Trecerea aceasta nu poate fi planificată. Să nu considerăm că vom avea timp cândva de pocăință. Nimeni nu știe când Dumnezeu ne va chema la El. De aceea, lecția de pocăință a Sfintei Cuvioase Maria este un motiv foarte serios să cugetam la viața noastră creștină, cum ne petrecem viața, cum simțim că Dumnezeu este prezent în viața noastră, că Dumnezeu ne așteaptă ca un Părinte iubitor.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte a slujit un parastas, după care toți cei prezenți au fost invitați la agapa frățească. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru încă o duminică plină de har și de comuniune. Toți au plecat la casele lor cu inimile încărcate de mireasma duhovniceasca, în așteptare cu bucurie a Săptămânii Patimilor și a praznicului Învierii Domnului.