Cu mare emoție îmi amintesc seara de Paști și Liturghia din primul nostru an în Canada. Și dacă seara era rece și parcă rece era tot în jur, atunci când i-am auzit vocea blândă, cuvântul cald aproape șoptit, am avut sentimentul că nu mai suntem singuri. Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop era un blând și povățuitor păstor, iar cuvântul de învățătură, pe măsură...
Se oprea cu o grijă părintească și mângâiere în fața copiilor. Îi întreba cum sunt, se minuna că au crescut și nu uita să le dea un sfat, o pildă.
Era mândru de „Dulcea Bucovină” și spunea cu inima deschisă despre locul de origine și frumusețea lui cu vorba-i blândă.
Când cobora duminica după Liturghie în clasele școlii duminicale avea daruri de fiecare dată – iconițe, bomboane, ciocolată, jucării –, iar copiii se bucurau nespus. Se strângeau în jurul blândului păstor ca în jurul unui bunic ce le dăruia nu numai daruri, ci și zâmbete și căldură.
În mod deosebit îmi amintesc un moment când copiii se îmbulzeau, și un băiețel neatent la colega lui s-a grăbit să ia cât mai multe din bomboanele aduse de arhipăstor. Nu l-a certat, dar cu blândețe i-a chemat pe toți copiii in jur și i-a rugat ca fiecare să-i dea fetiței câte o bomboană și câte o ciocolată din cele primite. „Din dar ai, din dar dai!” le-a spus copiilor. Și mărturisesc că și acum, după 20 de ani, aud în ureche cuvintele lui.
Au fost multe alte momente când, în loc de ceartă, găsea puterea să dea un sfat printr-o pildă. Era atent cu cei din jur și apleca asupra bătrânilor, deși era foarte fragil fizic atunci când l-am întâlnit eu. Postea mult și ne îndemna să o facem și noi.
Am nădejdea că acum ne este în continuare rugător mijlocitor către Dumnezeu, iar privirea caldă și blândă, vorba domoală și sfatul înțelept vor rămâne darurile lăsate în urmă de către vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Victorin.
ÎN VECI POMENIREA LUI!
Carmen Ognean
Română 
English