Blog

La solicitarea și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae, pe data de 16 septembrie, în cadrul proiectului educațional „Cercetându-ți credința”, a reînceput o nouă serie de seri duhovnicești întitulată: „Iisus Hristos – Dumnezeu-Omul în învățătura ortodoxă”, în mediul online – Youtube. Titlul primei seri a fost: „Preambul. Despre dogmă” și a coincis frumos cu prăznuirea Sfintei Eufimia, cea prin minunea căreia s-a stabilit la Sinodul al IV-lea Ecumenic, de la Calcedon, dogma despre cele două firi (dumnezeiască și umană) în persoana Mântuitorului.

Astfel, întrucât noua serie a serilor duhovnicești are ca scop surprinderea pe cât posibil a tainei Mântuitorului Iisus Hristos, abordarea subiectului „dogmă”, apare ca una firească. Fiindcă, apropierea de Dumnezeu, de lucrurile sfinte, presupune o descălțare, o dezbrăcare, o lepădare de învelișul creat al inteligenței noastre. Trebuie o apropiere plină de cuviință, de respect față de taină. Așadar, discuția despre dogmă devine pregătitoare pentru a vorbi despre taină. Dogma fiind totodată formula Bisericii de a cuprinde cele de necuprins.

Pentru credincioși dogma este un adevăr de credință revelat de Dumnezeu (la care nu se ajunge prin construcții intelectuale omenești), cuprins în Sf. Scriptură în mod esențial, formulat de către Sfinții Părinți, neschimbător, propovăduit și primit liber de membrii ei în vederea mântuirii. Deci este un adevăr absolut și are un caracter neschimbător.

Esența dogmei este una paradoxală, care depășește logica, tocmai pentru că exprimă tainicul. Cele mai mari dogme ale credinței noastre sunt: dogma Sfintei Treimi, în care avem trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și o singură natură dumnezeiască. Și dogma Fiului lui Dumnezeu întrupat, a Dumnezeu-Omului, în care avem o singură Persoană, Logosul, și două naturi, natura dumnezeiască și cea umană pe care a luat-o din Fecioara Maria. Ceva de necuprins, de neînțeles. Dar pentru a ajunge la aceste formulări sintetice care trimit la taina de nedescris și pe care noi le preluăm prin credință, Sfinții Părinți au contribuit extraordinar printr-o luptă intelectuală și duhovnicească.

Dacă în cultura laică termenul de „dogmă” a dobândit, mai ales în prezent, un sens peiorativ, de limitare, noi am dorit să evidențiem noblețea pe care formularea dogmatică o are de fapt. Iar pentru aceasta, am utilizat o scriere, „Eonul dogmatic”, a unui mare filosof român, Lucian Blaga, care subliniază superioritatea intelectuală și filosofică a dogmei.

Pentru Blaga, dogma este un mod de cunoaștere, care nu îngustează, ci din contră, deschide spre mister. După ce analizează dogma din punct de vedere filosofic, Blaga vine cu câteva definiții extraordinare: „Dogma este expresia intelectuală a misterului” sau „Formulă intelectuală care în dezacord radical cu înțelegerea, postulează o transcendere a logicii”. Sau, „Dogmele sunt antinomii transfigurate, care postulează o soluție în transcendent”, adică nu simple contradicții, ci formulări care trimit către o soluție dincolo de rațiune, mai departe. Observăm apoi, tot la Blaga și dogma sub forma unei invitații la înălțare, la deschidere către taină, căci orice apropiere de Dumnezeu presupune o pregătire dogmatică pentru minte: „Orice dogmă reprezintă pentru posibilitățile logice ale intelectului uman o antinomie, dar orice dogmă mai cuprinde prin înșiși termenii ce-i întrebuințează și o indicație precisă că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere.”

Vorbind despre geniul Sfinților Părinți, creatorii formulărilor dogmatice, Blaga afirmă că abia „Sfinții Părinți s-au învrednicit de un sens metafizic de o profunzime singulară, care merită să fie mai intens subliniat”. „Felul de a formula al Părinților, darul cu care au știut să dea relief misterului, fără a-l raționaliza, renunțarea fără regret la logică după istovirea tuturor subtilităților ei, smulgerea conceptelor din angrenajul lor logic și înzestrarea lor cu alte virtuți sunt tot atâtea fapte ale spiritualității patristice, în stare să mai impresioneze și astăzi”.

Deci, departe de a îngusta, dogma reprezintă un tip de cunoaștere, care invită către mister, către transcendent, către cunoașterea lui Dumnezeu și către o relație vie cu El.