Blog

Vă adresez cu mare bucurie acest salut în această dimineaţă sfântă ca un îndemn la înțelegere și mărturisire, ca o vestire a minunii biruinței vieții asupra morții, a biruinței credinței în puterea lui Dumnezeu asupra tuturor temerilor și a fricii de boală și de moarte. Din acest salut luăm și noi puterea să mărturisim că, dacă Hristos a înviat, și noi vom învia. Şi aceasta este temelia învăţăturii creștine.

Sf. Apostol Pavel amintește corintenilor conţinutul Evangheliei, adică a Vestirii celei pline de bucurie, propovăduite de el și de ceilalţi Apostoli: „Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar – căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi” (1 Corinteni 15, 1-4). Primirea Evangheliei de către locuitorii cetății Corint este temelia prin care stau în ispitele lumii și cea prin care sunt mântuiți (versetele 1-2). Conținutul Evangheliei vestite de Sf. Pavel se referă nu numai la răscumpărarea prin moartea pe Cruce a lui Hristos a păcatelor noastre, după Scripturi, ci și la Învierea cea de-a treia zi, după Scripturi.

Dorind să-i încredințeze pe corinteni de adevărul Învierii lui Hristos, Sf. Pavel face referire întâi la împlinirea Scripturilor în ceea ce privește moartea Mântuitorului. Profetul Isaia vestise deja cu multe sute de ani înainte suferințele și moartea lui Mesia pentru păcatele noastre: „El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5). Părintele Stăniloae explică necesitatea acestei morți a lui Hristos: „Moartea altora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor. Păcatul atrage de la sine moartea. Și fiindcă a luat păcatul tuturor, a trebuit să ia și moartea tuturor”. Prin moarte, prin oferirea deplină ca om, în numele omenirii întregi, lui DumnezeuTatăl, Hristos ne-a câștigat împăcarea cu Dumnezeu. Dar împăcarea nu era suficientă dacă nu era urmată de biruirea morții ca eșec al viețuirii umane, ca separare veșnică de Dumnezeu și trecere în iad. Hristos se ridică din mormânt și ne trece pe toți la viața comuniunii cu Dumnezeu, la veșnicia Împărăției Tatălui întru bucuria Domnului nostru.

Ridicarea lui Hristos din mormânt arată că moartea a fost biruită. Cântările din dimineața Învierii vestesc această călcare a morţii. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului... Unde-ţi este, moarte boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit”. De această realitate îi încredințează Sf. Pavel pe creștinii din Corint. Căci, dacă Hristos a murit confirmând profețiile Sf. Scripturi, Hristos cel mort și așezat în mormânt a înviat a treia zi. Dovadă sunt multiplele arătări către ucenicii Săi: „S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor, iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie” (1 Corinteni 15, 5-8). Evanghelia pe care Sf. Pavel a vestit-o corintenilor și o confirmă acum prin această epistolă este rezultatul întâlnirii omului cu Hristos cel Înviat, este mărturia acestei întâlniri verificată în mai multe rânduri și consemnată în Scripturi.

Doar cei aleși de Hristos pentru a-I fi martori ai Învierii pot fi și vestitori ai acestei minuni. Hristos s-a arătat femeilor mironosițe, apostolilor, ucenicilor și în cele din urmă Sf. Pavel. Doar această alegere ne îndreptățește să fim vestitori „prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine” (1 Corinteni 15, 10). Pe urmele celor ce L-au întâlnit pe Hristos cel Înviat suntem și noi, cei ce ne aflăm în Biserică în căutarea mântuirii. Și noi am primit harul Sfântului Botez, și noi suntem aleși prin Taina Mirungerii să fim martori ai Învierii și mărturisitori. Și noi trebuie să ne ostenim pentru a lucra cu harul care este în noi, întocmai ca Sf. Apostol Pavel.

Această lucrare este scopul vieții creștine. Credinţa noastră are ca temelie Învierea lui Hristos și este împlinită prin credinţa în propria noastră înviere. „Dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii” (1 Corinteni 15,19), le spune Sf. Pavel creștinilor din Corint care nu credeau în învierea lor. Hristos este numit începătură (a învierii) celor adormiţi (1 Corinteni 15, 20) și întâiul născut din morţi (Coloseni 1, 18). Prin Înviere, Hristos ne-a deschis nouă calea spre înviere: „Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor” (1 Corinteni 15, 21). Dacă credem cuvintelor Scripturii despre Moartea și Învierea lui Hristos, trebuie să credem și în învierea noastră, cea de la sfârșitul veacurilor, dar și cea prezentă, o înviere a noastră la viaţa plină de lumină a comuniunii cu Dumnezeu. Hristos a biruit mai întâi, ca om, teama de moarte în grădina Ghetsimani, apoi păcatul pe Cruce, pentru ca să biruiască în cele din urmă moartea prin Înviere. Învierea noastră deja din această viață se referă la biruința tuturor temerilor pe care le descoperim în jurul nostru, inclusiv de boală și de moarte, și învierea cu Hristos prin viața în Hristos.

Vă îndemn pe toți, preoți și credincioși, să mărturisiți în aceste zile ale Învierii credința noastră creștină că teama, boala, păcatul și moartea au fost biruite de Hristos prin Moartea pe Cruce și Înviere. Vă doresc tuturor să fiți întăriți în această credință și să o vestiți semenilor încă înfricoșați și neînțelegători. Vă îndemn să aduceți, prin cuvânt și faptă, lumină și nădejde celor apropiați și celor încă încercați în aceste zile.

Vă îmbrăţișez în Hristos Domnul cel Înviat și vă doresc sănătate și Sărbători fericite!

Adevărat a înviat!

Al vostru frate întru rugăciune către Dumnezeu,
† Mitropolit NICOLAE

Chicago, Praznicul Învierii Domnului, 2021