Blog

Apostolul din duminica a 6-a după Rusalii este unul foarte frumos, din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 12, versetele 6-14: „Dar avem felurite daruri, după harul ce ni s-a dat. Dacă avem proorocie, să proorocim după măsura credinței; dacă avem slujbă, să stăruim în slujbă; dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură; dacă îndeamnă, să fie la îndemnare; dacă împarte altora, să împartă cu firească nevinovăție; dacă stă în frunte, să fie cu tragere de inimă; dacă miluiește, să miluiască cu voie bună! Dragostea să fie nefățarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate. La sârguință, nu pregetați; cu duhul fiți fierbinți; Domnului slujiți. Bucurați-vă în nădejde; în suferință fiți răbdători; la rugăciune stăruiți. Faceți-vă părtași la trebuințele sfinților, iubirea de străini urmând. Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc, binecuvântați-i și nu-i blestemați.” Este foarte frumos!

Sfântul Pavel ne oferă o icoană a creștinului și a comunității creștine, făcând referire la rolul pe care fiecare îl are în comunitate. Și cred că dacă ne analizăm, putem observa cu ușurință cât de departe suntem și noi, dar și lumea întreagă, de o asemenea viețuire. De exemplu, Sfântul Siluan Athonitul zice: „Pe pământ fiecare are ascultarea lui. Unul are ascultarea de împărat, altul de demnitar, altul de țăran, de muncitor. Fiecare trebuie să își facă ascultarea în frica Domnului.” Asta este la Dumnezeu. De aceea, Sfântul Pavel adresându-se comunității se referă la aceste ascultări ca la niște daruri. Mai mult, chiar înainte de aceste cuvinte, Sfântul Pavel le spunea romanilor că Biserica este trupul lui Hristos, iar noi suntem mădulare unul altuia (cf. Romani 12, 4-5). Așadar, trebuie să ne îndeplinim funcția specifică. Este o situație organică și nu se pune problema de merite sau de cinstire, așa cum vedem în fricțiunile din comunități, atunci când ne răzvrătim împotriva ascultărilor noastre. Și, când o facem, nu înțelegem gândul lui Dumnezeu sau cum vrea Dumnezeu lucrurile. El vrea să ne înțelegem fiecare chemarea și darul. Iar ceea ce facem, să facem în mod liber pentru El. De aceea le spune Sfântul Pavel corintenilor că sunt trupești atâta timp cât „este între voi pizmă și ceartă și dezbinări” (1 Corinteni 3, 3).

Ori el ne arată aici cum ar trebui să fie creștinii. Din acest motiv, începe în mod pedagogic cu un dar mare, proorocia. Iar apoi continuă cu unul de bază, slujirea. Pentru că toți avem o slujire. Femeile se plâng poate cel mai mult de aceasta, pentru că, într-adevăr, ele slujesc cel mai mult. Da, dar slujind suntem cel mai aproape de Domnul. Pentru că acesta a fost Hristos: Slujitorul Domnului, Robul Domnului, Ebed Yahwe I-a spus Isaia (cf. Isaia 53). Și noi dacă vrem să Îl urmăm, trebuie să facem asemenea. De aceea, El nu a venit să abolească feudalismul sau sclavia, ci a venit să schimbe inimile. Așa cum Sfântul Pavel îndemna ca sclavii să își împlinească datoria ca pentru Domnul, nu să fugă sau să se răzvrătească (cf. Efeseni 6, 5-7 și 1 Corinteni 7, 20-22). Așa cum El a împlinit cea mai odioasă slujire – până la moartea pe Cruce, Hristos ne arată că și noi o putem împlini pe a noastră. Cum?! Cu harul Lui. El a venit să dea harul oamenilor. Și fiecare, după talantul său și cu harul lui Dumnezeu poate face lucrarea ca pentru Dumnezeu. Și asta vrea Dumnezeu de la noi. Fiecare în mod specific, în funcție de ce are de făcut.

Dacă nu putem, înseamnă că nu avem har în noi. Nu trebuie să ne plângem sau să fim necredincioși, ci să ne smerim și să Îi cerem ajutorul. Și vom vedea cum Dumnezeu Se încinge iarăși cu ștergarul și începe să spele picioarele (cf. Ioan 13, 4), să ne învețe pe noi cum se slujește. El, Maica Domnului, sfinții, toți. Pentru că noi nu știm și trebuie să fim învățați. Toate se pot cu harul Lui. De aceea, important nu este ce se vede, ci că slujim lui Dumnezeu cu talantul pe care îl avem, dar cu harul Său.

Harul e din belșug. Doar să îl cerem. Și nimeni să nu ne strice gândul. Acela este înțeleptul, care știe de ce face și pentru Cine face ceea ce face. Eu sunt robul Domnului. Numai Lui Îi dau socoteală. Pentru că vrăjmașul vine și schimbă gândul neîncetat. Cum a făcut cu Adam și Eva, scoțându-i din ascultarea față de Dumnezeu. Asta face vrăjmașul: mereu ne schimbă gândul. Iar lucrarea sfântă și frumoasă o schimbă ca și când este exploatare sau altele. Orice ca să o strice. Atenție mare!

Este bine să avem tot timpul în față, icoana adevăraților creștini, pe care Sfântul Pavel ne-o pune astăzi înaintea ochilor. Pentru că avem mult de lucrat. Și cum știm asta? În esență, indiferent ce ar fi, împărat, proroc, preot, țăran, ascultarea fiecăruia este extraordinar de greu de făcut, dacă e să o facem după Dumnezeu. Toate sunt la fel de grele! Toate sunt la fel de grele ca ascultarea sclavului. El trebuie să slujească cu gând bun lui Hristos și să nu ceară să fie eliberat. Cam așa de grea e mântuirea. Noi vedem diverse slujiri și ni se pare că unele sunt mai ușoare, dar nu știm ce cruce ascund sau cât de greu este. Asta este cu toate slujirile de la Dumnezeu. Dacă a dat-o, atunci cu siguranță te va răstigni, dar sigur te va și naște. Noi ni le alegem pe acelea care vizibil par mai frumoase, dar nu știm ce se ascunde în spate.

Deci, aici, în cuvântul Sfântului Pavel avem o icoană a comunității creștine, a rostului fiecăruia în comunitate și a modului în care trebuie să lucrăm. Și să luam aminte la viața sclavilor care trebuiau să rămână în lucrarea lor, cu harul lui Dumnezeu. Cum a fost Sfântul Ioan Rusul, care a fost prizonier rus luat în robie la turci, pus la vaci ani de zile, iar care mai apoi a ajuns să fie slăvit pentru că făcea minuni. Acela e omul lui Dumnezeu. Acela este creștinul. Iar noi fugim de asta, de vaci, de slujire, de ocări. Dar dacă vrei să te naști în împărăția lui Dumnezeu nu se poate altfel. Așa de greu este. Cum îi este greu unui sclav să rămână în robie mulțumind Domnului, la fel de grea este mântuirea fiecăruia dintre noi. Să nu ne amăgim. Doar în aparență unele ascultări par mai ușoare. În esență toate sunt la fel de grele. Iar fiecare suferă durerile propriei nașteri. Nu e nici mai greu, nici mai ușor.

Este foarte frumos acest Apostol și e bine să îl avem ca reper. Amin!