Blog

Suntem la marele praznic al Arătării Domnului! Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă (Psalmi 117, 27) se cântă des la slujbele Bisericii. Astăzi S-a arătat Domnul oamenilor, pe pământ. Este un eveniment mare, istoric și cosmic. Noi în Biserica noastră Sfântă Ortodoxă avem harul Duhului Sfânt care ne dă să trăim și să simțim exact ce a fost atunci.

În aceste zile ne este dat să gustăm puțin din Arătarea lui Dumnezeu – Teofania, în grecește. Totodată astăzi sărbătorim și Arătarea Sfintei Treimi. Căci la Iordan Se descoperă Sfânta Treime: Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, Se boteza în Iordan, glasul Tatălui dă mărturie și Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel. Sfântul Ioan Botezătorul a văzut toate acestea deplin, ceilalți poate doar își dădeau seama că era ceva special.

Din Sfânta Evanghelie, de la Matei, aflăm următoarele În acest timp, adică în timp ce Sfântul Ioan Botezătorul propovăduia poporului că Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc, deci atunci, a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan, ca să Se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine? Și răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat (3, 13-15).

Este impresionantă întâlnirea dintre cei doi, sluga și stăpânul. Aparent era invers, sluga, Sfântul Ioan Botezătorul, omul lui Dumnezeu, dreptul Său, ascetul, era mai puternic, mai cunoscut și stăpânul, Iisus, Se apropie foarte discret, smerit, nebăgat în seamă. Sfântul Ioan a venit cu o așa putere pentru a trezi conștiințele, pentru a îndepărta solzii de pe ochi și a deschide urechile, ca oamenii să audă glasul Mântuitorului; glas care, în contrast cu cel al Sfântului Ioan, nu striga. Și spune Sfântul Sofronie Saharov că geniul Sfântului Ioan Botezătorul a fost că L-a detectat pe Mântuitorul în mulțime. Pentru că El era ca toți ceilalți. Dar când a venit, Sfântul Ioan a știut cine este, deși nu erau semne care să Îl facă văzut. Mântuitorul nu a spus: Eu sunt Mesia, ci Sfântul Ioan a știut. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut și a stat în pustiu pentru momentul acesta. Pentru a găti calea Lui și a-L face cunoscut lumii. Deci trebuia să Îl și recunoască.

Este impresionantă întâlnirea aceasta și din altă perspectivă. Doar un cuvânt a zis Mântuitorul: Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. În general, El zice foarte puține cuvinte, dar și acum, la această întâlnire unică. Dacă ne gândim omenește e puțin greu să trăiești o viață întreagă în pustie pentru această clipă și să Îl vezi pe Cel dorit, iar El să îți zică doar un cuvânt și atât, totul să dureze câteva clipe. Dar la Dumnezeu este altfel. Pentru inimile curate, cum era cea a Sfântului Ioan Botezătorul, ajunge o secundă pentru a-L vedea pe Fiul lui Dumnezeu întrupat. Pentru că la Dumnezeu timpul nu e ca la noi. Pentru El o secundă înseamnă plinătatea. Astfel și pentru Sfântul Ioan Botezătorul, întâlnirea cu Hristos a însemnat încununarea vieții și i s-a imprimat în inimă pentru veșnicie.

Lasă acum, că așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Despre ce dreptate este vorba?! Pentru că El vine la Iordan să Se boteze, așa cum spune Sfântul Ioan Botezătorul în Evanghelia de la Ioan, Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29). Așadar, Mântuitorul vine la Iordan să Se îmbrace cu păcatele noastre și să sufere pentru ele pe nedrept. Ceea ce se săvârșea era în fapt o mare nedreptate. El vine să sufere pentru noi, nu ne mai cere socoteală, nu ne mai pune să plătim nimic, ci ia totul asupra Sa. Aceasta nu e dreptate, dar este dreptatea Lui Dumnezeu. Iar dreptatea Lui Dumnezeu este ca toți oamenii să se mântuiască (cf. 1 Timotei 2, 4) și pentru aceasta Îl dă pe Fiul Său, Cel Unul-Născut. Deci Mântuitorul vine să împlinească această dreptate dumnezeiască, care în plan omenesc este nedreptate, întrucât suferă pe nedrept. Astfel, vedem la Arătarea Sa un semn de mare noblețe. Noi, deși suntem căzuți, plini de păcate, trăim într-o nesfârșită îndreptățire de sine. El ne arată altceva, un alt model, căci nevinovat fiind, ia asupra Sa toată vina noastră. Semne de infinită noblețe a lui Dumnezeu la Iordan.

În aceste zile, Biserica noastră cântă: Mâna ta cea dreaptă care s-a atins de preacuratul creștet al Stăpânului și prin a cărui deget pe Dânsul L-ai arătat nouă, înalță-o către Dânsul pentru noi Botezătorule (...)Și iarăși ochii tăi care au văzut pe Preasfântul Duh în chip de porumb pogorându-Se, ridică-i către Dânsul, Botezătorule, milostiv nouă făcându-L. Iar în altă parte: Către glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, venit-ai Doamne, chip de rob luând, Botez cerând, Cela ce nu știi de păcat. Văzutu-Te-au apele și s-au temut, cutremuratu-s-a Mergătorul înainte, și a strigat grăind : Cum va lumina sfeșnicul pe Lumină ? Cum își va pune mâna robul pe Stăpânul ? Sfințește-mă pe mine și apele Mântuitorule, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.

Arătarea lui Dumnezeu la Iordan sfințește apele. Așadar, harul Praznicului sfințește apele; sigur, la rugăciunea preotului. Agheasma Mare se face doar acum, datorită harului Sărbătorii. În restul anului, preotul face doar agheasmă mică. Chiar dacă s-ar citi în altă zi rugăciunile de azi pentru sfințirea apei, tot nu se poate face Agheasmă Mare, pentru că nu este același har. Avem harul Arătării Domnului astăzi în biserică, iar în mod vizibil îl vom avea tot anul, sub formă de Agheasmă Mare.

La final, să adăugăm un sfat bun de la un părinte român din Ucraina, care îl primise la rândul său de la un părinte duhovnicesc rus. Atunci când cineva este bolnav, să țină post negru, iar din oră în oră să ia o lingură de Agheasmă Mare, pentru că este foarte bună pentru sănătatea sufletească și trupească. Desigur, cât reușește să postească fără mâncare, atât poate lua și apa sfințită. Aceasta să se facă cu binecuvântarea preotului.

Dumnezeu să ne pună în inimă acest har al Sărbătorii, să ne întărească în credință tot anul, să dăm și noi mărturie și să iubim Arătarea Domnului. Amin!

Protosinghel Ieremia