Blog

Ce priveliște înduioșătoare ne înfățișează Întâmpinarea Domnului! Simeon, la adânci bătrâneți, ținându-L în brațe pe Pruncul lui Dumnezeu; de o parte și de alta a lui, dreptul Iosif și Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare; nu departe, Ana Prorocița, postitoare și rugătoare în vârstă de optzeci și patru de ani. Ochii tuturor sunt ațintiți spre Mântuitorul. În El se topesc prin luare-aminte și din El beau desfătare duhovnicească, ce le hrănește sufletele. Puteți judeca singuri cât de mare era fericirea acestor suflete.

Dar și noi, fraților, suntem chemați cu toții, nu doar să ne închipuim în gând fericirea aceasta, ci și să gustăm din ea cu lucrul, pentru că toți suntem chemați să Îl avem și să Îl purtăm pe Domnul în noi înșine și să ne topim în El din toate puterile duhului nostru. Și iată că atunci când vom atinge starea aceasta, nici fericirea noastră nu va fi mai prejos de fericirea celor ce au luat parte la Întâmpinarea Domnului. Aceia erau fericiți văzând, iar noi vom fi fericiți nu văzând, ci crezând. Iată ce să faceți:

În primul rând, pocăiți-vă. Aduceți-vă aminte că în viața duhovnicească nimic nu se poate face fără pocăință. Orice ar căuta cineva, început a toate să fie pocăința. Fără temelie nu se poate construi casa și fără desțelenirea câmpului nu se poate semăna, nici sădi pe el; nici în căutările noastre duhovnicești nu se poate întreprinde nimic fără pocăință – orice am face fără ea, este în zadar. Așadar, mai întâi de toate pocăiți-vă, adică plângeți tot răul pe care l-ați făcut și luați hotărârea de a face de acum înainte numai ceea ce place lui Dumnezeu. Aceasta va fi același lucru cu întoarcerea privirilor și a întregului trup pe calea spre întâmpinarea Domnului și primul pas pe această cale.

După aceea, păzind mereu neschimbat simțământul pocăinței, rânduiți-vă un asemenea fel de viață și de purtare, încât la orice pas sau la orice mișcare să Îl aveți dinainte întipărit în luarea voastră aminte pe Domnul și Mântuitorul nostru. O asemenea rânduială se va forma de la sine în voi, dacă: tot ce faceți, veți face întru slava Domnului și Mântuitorului. Aici se au în vedere nu doar lucrurile mari, ci și orice lucrare îndeobște. Pentru că privitul și auzitul, tăcerea și vorbirea, mâncatul și băutul, șezutul și umblatul, osteneala și odihna, totul poate fi închinat Domnului și sfințit cu numele Lui atotsfânt. Dat fiind că nu există clipă în care să nu facem ceva, rânduiți-vă astfel în lucrurile voastre, încât Îl veți întâmpina în fiecare clipă pe Domnul, întorcând spre slava Lui toate puterile voastre. Să împliniți aceasta și să primiți de aici roadă veți putea dacă: în rânduiala treburilor voastre de zi cu zi, veți băga pravile de rugăciune la biserică și acasă, și dacă, îndeobște vă veți pune legea de împlinitori cu de-amănuntul ai tuturor rânduielilor Sfintei Biserici până la cea mai mică iotă, fără filosofări deșarte și tâlcuiri strâmbe, întru simplitatea inimii. Cuprinsul oricărei rugăciuni este Domnul și întoarcerea noastră către Dânsul: așadar, săvârșind-o sau luând parte la ea, Îl veți întâmpina pe Domnul în împreună-simțirile și desfătările inimii voastre. Dacă după aceea: răstimpurile de vreme rămase le veți umple cu citirea Scripturilor despre Domnul, sau cu ascultarea celor ce se vorbesc despre El, sau cu meditarea proprie la El și la marea lucrare a mântuirii, pe care El a săvârșit-o pe pământ, veți vedea singuri că nici înlăuntrul vostru, nici în afară nu va rămâne nimic care să nu vă aducă aminte de Domnul, care să nu Îl zugrăvească luării voastre aminte, care să nu aducă duhul vostru spre întâmpinarea Lui.

Nu trebuie, totuși, să uităm că toate aceste osteneli și îndeletniciri sunt numai pregătitoare. Nu trebuie să rămânem numai la ele, ci trebuie să năzuim mai departe. Din hrana pe care o mâncăm în formă brută organismul extrage elementele vitale subtile; și din aceste îndeletniciri, săvârșite în chip văzut, trebuie să se formeze în duh dispoziții sau năzuințe spre Domnul, foarte subtile, anume: sub osteneala închinării tuturor lucrurilor Domnului, trebuie să domnească năzuința tuturor dorințelor sufletului nostru numai și numai spre Domnul; sub împlinirea tuturor rugăciunilor, ori sub participarea la slujbe trebuie să se alcătuiască în inimă împreună-simțirea doar către Domnul și către ceea ce e Domnesc; sub citirea și ascultarea Scripturilor, trebuie să se afle la temelie năzuința cea de bunăvoie cu care mintea noastră ia aminte numai la El. Ostenelile cu pricina sunt ca lucrarea țarinii, pe când aceste năzuințe sunt ceea ce răsare din semănătură; acelea sunt tulpina și ramurile, pe când acestea sunt floarea și roadele. Când apar în noi aceste dispoziții, aceste așezări sufletești, asta va însemna că duhul nostru a ieșit în întâmpinarea Domnului cu toată conștiința și așezarea sa. Și întrucât Domnul este pretutindeni și El însuși caută să Se întâmpine cu duhul nostru, reiese că întâmpinarea dintre ei se va aranja de la sine. Din acea clipă, duhul nostru va începe să guste din fericirea Dreptului Simeon, adică va începe să-L poarte pe Domnul în brațele puterilor și năzuințelor sale. Aceasta se numește gustarea Domnului, umblarea înaintea Domnului, rugăciunea neîncetată – obiectul ostenelilor, dorințelor și căutărilor tuturor Sfinților lui Dumnezeu.

Vă doresc să vă învredniciți de bunul acesta! Dacă cineva, plângându-se, ar zice: Este de dorit rodul, dar osteneala de a-l căpăta este prea grea, aceluia i se poate răspunde: Bine, avem și un mijloc mai ușor sau cu o alcătuire mai simplă. Iată care este acesta: pocăiește-te! După aceea, râvnind să împlinești orice poruncă dumnezeiască, umblă neabătut înaintea Domnului, năzuind spre El cu toată luarea-aminte a minții tale, cu toate simțămintele inimii, cu toate dorințele voii tale. Odată ce te-ai așezat lăuntric în felul acesta, degrab Îl vei întâmpina pe Domnul. El va intra în tine și Se va odihni în tine ca în brațele Dreptului Simeon. Să mai ușurezi și cu altceva osteneala de care este neapărată nevoie în căutarea întâmpinării Domnului, nu se poate. Rugăciunea Lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă are multă putere să ajute în osteneala aceasta – dar nu în sine, ci cu condiția năzuinței spre Domnul a tuturor puterilor duhului nostru! Așadar, fiți treji, privegheați! (I Petr. 5, 8). Cele de Sus căutați...și viața voastră să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu (Colos. 3, 1, 3). Atunci, după ce vă veți fi făcut un duh cu Domnul (I Cor. 6, 17), Îl veți vedea și îmbrățișa pe acest Domn, și se va bucura inima voastră, și bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi (In 16, 22), nici în veacul acesta, nici în cel care va să fie. Amin!

Sfântul Teofan Zăvorâtul