Blog

În luna decembrie, seara duhovnicească din seria „Chipul evanghelic al creștinului” a prezentat Predica de pe munte, care este o împlinire a Legii lui Moise: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17).

După ce termină de rostit Fericirile, Mântuitorul continuă: „Voi sunteți sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni” (Matei 5, 13:) și „Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 14-16). Mântuitorul când vorbește despre sare și lumină, Se referă la harul Său, pe care a venit să îl aducă pe pământ, și de care ne vrea împărtășiți. Cel care are harul lui Dumnezeu, acela are și sare și este și lumină. Și fiecare dintre noi am întâlnit în viața noastră astfel de creștini, în care noi am văzut lumina, sau mai bine zis, în lumina lor L-am văzut pe Dumnezeu, după cuvântul Mântuitorului.

Apoi, în versetul 17 Mântuitorul face trecerea către plinirea legii, „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc.” Adică să o desăvârșească. Mântuitorul este îngăduitor și blând, însă, dorește să împlinim poruncile cu multă seriozitate. 

Poruncile pe care le rostește Mântuitorul sunt doar cinci, în esență, iar restul numai întăriri ale acestora. Mântuitorul cuprinde aici esențialul pe care noi trebuie să îl urmăm. 

„Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu ucizi”... Eu însă vă spun vouă că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă.” Sfântul Maxim Mărturisitorul explică: „Am ales mai mult cele materiale în loc de porunca iubirii și îngrijindu-ne de ele, ne războim cu oamenii. Se cuvine deci, să punem iubirea de orice om mai presus decât cele văzute și decât însuși trupul.” Iar acestei porunci, Mântuitorul îi oferă și exemplu: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul și tău.”

„Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu săvârșești adulter”. Eu însă vă spun vouă că oricine se uită la femeie, poftind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima lui.” Adică nu doar cu fapta, ci nici cu pofta/simțirea/inima, nici cu ochii, nici cu gândul etc. Și ne oferă exemplu, „Dacă ochiul tău cel drept te smintește pe tine, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul să fie aruncat în gheenă. Și dacă mâna ta cea dreaptă te smintește pe tine, taie-o și o aruncă de la tine, căci și mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă.” Din acest exemplu răzbate cu câtă „ură” trebuie să ne împotrivim păcatului desfrânării, iar „tăierea mădularelor” arată răul pe care îl face desfrânarea în om, este un păcat de moarte, adică un păcat care omoară sufletul. Avva Dorothei comentează, „Domnul ne-a dat porunci care ne curățesc chiar de însăși patimile noastre, de însăși relele înclinări ale omului nostru dinlăuntru.”

„Ați auzit că s-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să ții înaintea Domnului jurămintele tale. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă jurați nicidecum...” Domnul ne vrea adevărați. El vrea ca noi să avem cuvânt, încât să nu fie nevoie de jurăminte. Căci adaugă: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” Cuvântul este foarte prețios la Dumnezeu, așa cum El ne spune mai târziu: „Vă spun că pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății” (Matei 13, 26).

„Ați auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviți celui rău!” Și ne dă câteva exemple: „Cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt”; „Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa”; „De te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două”; „Celui care cere de la tine, dă-i; și de la cel ce voiește să se împrumute de la tine, nu întoarce fața ta. ” În acest duh, Sfântul Porfirie Kavsokalivitul ne zice: „Nu vă luptați cu ispita, ridicați mâinile la Dumnezeu!” Iar Sfântul Teofilact al Bulgariei comentează: „Rău aici este numit diavolul, care lucrează prin om. Dar oare nu se cuvine a sta împotriva diavolului? Cu adevărat, așa se cuvine. Dar nu prin a lovi împotrivă, ci prin a răbda. Că nu cu foc se stinge focul, ci cu apă. Și să nu socotești că vorbește numai despre lovirea peste obraz, ci și despre orice lovire. Și, pe scurt, despre orice pătimire.” 

„Ați auzit că s-a zis: „Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Iar Eu vă zic vouă: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă vă prigonesc. Ca să fiți fiii Tatălui vostru Celui din ceruri... Fiți, dar, voi desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” Sfântul Maxim Mărturisitorul comentează: „Aceasta a poruncit Domnul ca să te slobozească pe tine de ură, de întristare, de mânie și de ținerea de minte a răului și să te învrednicească de cea mai mare avuție care este dragostea desăvârșită. Căci este cu neputință să o aibă pe aceasta cel ce nu iubește pe toți oamenii la fel.” 

Toate poruncile Mântuitorului pot fi împlinite dacă în primul rând se dorește acest lucru. Părintele Emilianos Simonopetritul spunea frumos, „Ce își propune omul, reușește!” Iar Părintele Zaharia Zaharou ne îndeamnă, „Să facem Evanghelia legea ființării noastre, legea vieții noastre.” Pentru că prin aceasta, adică prin împlinirea poruncilor, ajungem la ceea ce Sfântul Sofronie Saharov denumea a fi „cea mai mare minune”, adică, „unirea Duhului lui Hristos cu sufletul omului.”