Blog

Sunt mari și de mare folos sfaturile biblice și unul din ele este și acesta care îndeamnă: „Aduceți-vă aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârșire luând seama, urmați-le credința” (Evrei 13, 7). Unul din „mai marii mei” a fost și vrednicul de aducere aminte, vlădica Victorin Ursache, sub omoforul căruia și sub a cărui părintească purtare de gijă am petrecut mai bine de 19 ani după ce am pășit în America (1982) și până în ziua când el s-a mutat la Domnul, 16 iulie 2001. Mă gândesc să adaug aici că părintele Arhiepiscop Victorin nu mi-a fost doar „mai marele”, în înțeles de puterea sau responsabilitate administrativ-ierarhică, ci aș aduce în atenție un alt sfat biblic care ne învață că: „de-ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (1 Corinteni 4, 15).

Cum aș zugrăvi eu acest chip de părinte al Arhiepiscopului Victorin, chiar și după 21 de ani de la trecerea sa la Domnul? Văd și acum privirea-i blândă și fața surâzătoare cu care m-a întâmpinat la întâlnirea de prezentare, după ce am sosit în America. Ce putea fi mai mângâietor decât un zâmbet încurajator pentru un om ce murea de dorul de casă, de soție și copii și de toți cei din Țară.

Spunea un părinte că „fața omului este oglinda sufletului său” (după Arhim. Justinian Dalea). Curat i-a fost sufletul și plină de bunătate inima sa! Ca să ilustrez spusele acestea vreau să aduc câteva mărturii din experința mea cu Părintele Arhiepiscop. Eram student, 1982-1984, și de Crăciun și Paști primeam din partea sa câte un cec de $100. Era o sumă deosebită în acei ani în America! Recunoștința mea a fost și mai aprinsă când, mai târziu am aflat că de multe ori el nu reușea să-și încaseze bruma de salar, datorită slabei contribuții a parohiilor din Jurisdicția sa. Îmi mai amintesc că de ziua mea venea prin telefon cu o voce blândă, un mesaj de felicitare. Și făcea acest gest cu toți slujitorilor lui.

Despre părinteasca lui purtare de grijă și-au dat seama creștinii eparhiei sale și ne-am convins toți că este un adevărat propovăduitor al Evangheliei lui Hristos, și cu cuvântul și cu fapta. Ascultând cuvântul învățăturilor sale gândeam toți că am dobândit un părinte sfânt, care învață cu putere.

Vlădica Victorin poate fi amintit în multe feluri. În timpul celor 35 de ani ai apostoliei sale pe continentul Nord American a întâlnit mulți oameni. Îl cunoșteau bine chiar șoferii de pe Grayhound, autobuz cu care a călătorit în lungul și latul Americii cu Psaltirea în mână. De aceea fiecare preot al său și fiecare credincios care l-a cunoscut și-a făcut propia lui imagine despre acest slujitor al lui Hristos, bucovinean din cap până în picioare, molcom, și cu deprinderi pastorale adânc înfipte în solul Ortodoxiei românești. Pleca în misiunile pastorale încărcat cu harul arhieriei și revărsa roadele spirituale prin Sfintele Liturghii sau alte servicii religioase. Aducea și chipul călugărului autentic format în spiritualitatea mânăstirilor moldovene. Purta cu el și mireasma duhovnicească a Țării Sfinte unde a petrecut câțiva ani buni aproape de Betleem, de Iordan, de Golgota și mai ales apropiat de prietenul său drag Ioan Iacob de la Neamț, astăzi Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, canonizat de Patriarhia Ierusalimului. Când venea în parohie avea buzunarele reverenzii pline cu dulciuri pentru copii care dădeau buzna în jurul lui.

Așa a strălucit părintele nostru Victorin și pe pământul american, asemenea unui Apostol, luminând inimile credincioilor cu focul sfintelor învățături și cu razele vieții sale smerite având a sluji aici în vremurile de tristă dezbinare a Episcopiei Ortodoxe Române întemeiată de primul episcop, Policarp Morușca.

S-a străduit marele nostru ierarh să se facă tuturor toate!

Prot. Ic. Stavr. Ion Gherman
Cleveland, Ohio