Te-ai supărat acum, Iordane,
Și nu mai zburzi voios în cale;
Te dai mereu la adâncime,
Ascuns de malurile tale!
Văzându-ți valea jefuită
De lăcomia omenească,
Ți-ai micșorat belșugul apei
Și frumusețea cea firească.
S’a speriat acum pustia
De zgomotoasele motoare
Și nu mai sunt, ca altădată,
Nici paseri vesele, nici fiare.
Acum nu mai vezi sihaștrii
În valea ta cea minunată,
Căci astăzi, zilnic, se pogoară
O lume nouă, răsfățată.
Botezătorule Ioane,
De vei veni la vale iară,
Nu vei cunoaște nici pustia,
Nici apa de odinioară!
Arată-le din nou la oameni
Pe „Mielul cel Dumnezeiesc”,
Căci multă lume nu-L cunoaște,
Iar unii Îl disprețuiesc!
Ioan Ieroschimonahul
Română 
English