Priviți-L acuma pe Cruce,
Înconjurat de „cei răi”
Vândut de lacomul Iuda
Și părăsit de „ai săi!”
O rană Îi este tot trupul
Și capul Lui numai spini,
Priviți-L mai bine, noroade
Cu nume cinstit de „Creștini”.
El este „Fiul Fecioarei”
Al Slavei de sus Împărat,
Chezașul Răscumpărării
Și Dumnezeu întrupat.
Cu mâna aceasta străpunsă
Ne-a așezat în Eden
Și Sângele-I care curge
Ne-a izbăvit de blestem.
Privind la chipul lui jalnic,
Scăldați-L cu lacrămi mereu
Și veți cunoaște mai bine
Că „este cu noi Dumnezeu”.
Pământul stropit cu sudoarea
Și Sângele „Sfântului Miel”
S-a îmbrăcat întru slavă,
Plecându-se cerul spre el.
Iar Crucea – semnul durerii –
Prin patima Lui s-a sfințit,
Făcându-se „Semnul puterii”
Și „Schiptrul Celui Preamărit”.
Ioan Ieroschimonahul