Nu cred că a fost vreodată ușor să fii tânăr. Cu toții am trecut sau vom trece prin acea perioadă de căutare personală și de încercare de a ne găsi rostul în viață. Vremurile de astăzi însă, supun tinerii la idei radicale și ne sunt prezentate modalități de viață ieșite din fire. Din acest motiv, expunerea tinerilor la o viață în biserică și a unui anturaj de vârstă asemănătoare, cu valori sănătoase este, aș spune eu, mai importantă ca niciodată. Doar așa vom rămâne pe calea cea dreaptă și vom dobandi curajul să răbdăm încercările prin care trecem. Precum spunea Sfântul Paisie Aghioritul, “Un tânăr ar trebui să se alăture altor tineri maturizați spiritual pentru a fi ajutat și adus într-o atmosferă spirituală. Să nu facem lucrurile mai dificile decât sunt.”
Un fenomen care din câte am observat eu este foarte răspândit, în mod special printre tinerii, este ceea ce eu numesc compartimentalizarea sufletului. Zilnic, colegii de la școală sau de la facultate ne îndeamnă în mod subtil să ne asemănăm lumii, chiar dacă iei nu o fac intenționat. Puțin câte puțin, ne conformăm stilului lor de viață și ajungem să ne purtăm ca și creștini doar duminica la biserica. Ne formăm un compartiment mic în suflet pentru spiritualitate, iar restul sufletului rămâne gol și adună praf.
Părintele Seraphim Rose relatează povestea unui tânăr pelerin în vizită la mănăstirea de la Platina care, după o perioadă petrecută la altă mănăstire din America, vorbea cu râvnă despre duhovnici, despre isihasm, rugăciunea inimii, monahismul autentic și înțelepciunea ascetică a Sfinților Părinți. Într-o zi, Părintele Seraphim l-a văzut pe tânăr plimbându-se prin mânăstire cântând piese de muzică rock, pocnind din degete și sărind pe ritm. Surprins, părintele l-a întrebat dacă nu crede că acest lucru ar putea fi împotriva preocupării sale pentru cele duhovnicești, iar tânărul a dat din umeri și a răspuns: „Nu, nu există nicio contradicție. Ori de câte ori îmi doresc spiritualitate, pur și simplu ascult o cuvântare a duhovnicului.” – Adică putea să scoată caseta de muzică rock și să pună una cu o predică a duhovnicului său pentru a se întoarce în modul său spiritual.
Din experiența mea, când am mai căzut în acest obicei de a-mi compartimentaliza sufletul, am reușit să mă îndreptez, în mare parte datorită unui grup de tineri disciplinați spiritual. Atunci când tinerii petrec mai mult timp împreună și se roagă împreună, automat se formează între ei o atmosferă de modestie, de reverență și de frățietate, care le aduce tuturor aminte că ortodoxia este un mod de trăire complet, care trebuie cultivat deplin pentru a aduce roade.
Încă o anevoință des intâlnită printre tinerii noștrii, este singurătatea. Se cunoaște foarte bine importanța interacțiunilor sociale pentru sănătatea emoțională și sufletească. Iar pentru creștini, mai există și distincția între interacțiunile lumești și cele duhovnicești cu alți creștini, înțelegând că Dumnezeu l-a făcut pe om să trăiască într-o comunitate de rugăciune. Când creștinii se adună, se ajută și se roagă unii pentru alții, își întăresc între iei credința. Însă din păcate, nu numai că lumea modernă nu urmărește promovarea modului de viață ortodox, este chiar prigonit. Cei care au citit viața Părintelui Gheorghe Calciu știu despre metodele folosite în temnițe de către comuniști pentru a distruge încrederea dintre creștini. Printre altele, creștinii care erau prieteni, erau forțați să se tortureze reciproc pentru a se distruge încrederea dintre ei și pentru a-i face să se simtă deznădăjduiți și singuri.
Încă de atunci se știa că omul este mai ușor distrus când este singuratic. Iar cu tinerii de astăzi, se încearcă printr-un mod mult mai subtil același obiectiv. Omul de rând are din ce în ce mai puțin în comun cu creștinul ortodox, și relațiile dintre oameni devin din ce în ce mai superficiale. Paradoxal, omul ajunge să se simtă singuratic, deși e înconjurat de oameni.
La evenimentele tinerilor ortodocși, precum cele ROYA, ne putem reîncărca bateriile sufletești și remedia singurătatea cu cel mai puternic medicament: comuniunea cu creștini ortodocși de aceeași vârstă. Personal, câteva zile petrecute la o întâlnire ROYA ajung să îmi înlăture orice firimitură de singurătate pentru săptămâni întregi după încheierea evenimentului. Și de-a lungul anilor, relațiile formate pe temelia dragostei pentru Hristos și iubirea Adevărului inevitabil rămân mai statornice, fiind bazate pe scopul cel dintâi în viață, anume mântuirea oamenilor.
Ștefan Geleriu