Blog

Apostolul din duminica a 30-a după Rusalii este din capitolul al 3-lea de la Coloseni al Sfântului Pavel, versetele 12-16: „Fraților, îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii. Și pacea lui Hristos, întru care ați fost chemați ca să fiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre; și fiți mulțumitori. Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăție. Învățați-vă și povățuiți-vă între voi, cu toată înțelepciunea. Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.”

Avem așadar, în 5 versete, un mic manual de viețuire creștină. Nu o să le comentăm pe toate, ci o să evidențiem doar pe acesta, „pacea lui Hristos (...) să stăpânească în inimile voastre”. Această pace este semnul adevăratului creștin. Este semnul prezenței harului lui Dumnezeu. Părintele Arsenie Papacioc avea cuvântul acesta pe care nu l-am înțeles mult timp, dar pe zi ce trece îi dau mai multă dreptate. Zicea, „Să ai mereu o veselie în inima ta. Pentru că asta dă mărturie că ești cu Hristos în inima ta”. Pacea, dacă o avem, e semnul că suntem cu Hristos în inima noastră. Deci să nu o dăm pe nimic! Pentru că în ziua de azi suntem așa de bombardați cu lucruri serioase, chiar înfricoșătoare, care ne cer atenția, ne captează mintea, inima. În acest fel ne pierdem pacea. Și nu știm ce am pierdut, cât de prețioasă e pacea aceasta. Deci să nu o dăm așa, pe degeaba. E foarte importantă, foarte prețioasă. Un om aici în biserică este plin de pace la Liturghie. Oriunde este Mântuitorul este pace. În inima Lui mereu a fost pace. Și în patimă, și în scuipări, și în dispreț, și pe cruce. Oricând, a fost pace în inima Lui. Iar asta le-a spus și apostolilor, „să nu se tulbure inimile voastre” (Ioan 14, 1).

Pacea aceasta e cel mai prețios dar, mai ales în zilele noastre. Așadar, păstrați-o, nu lăsați gândurile să vi-o fure. Atenție la gânduri! De aceea ne îndeamnă Sfinții Părinți să întrebăm gândurile de unde sunt, cine le-a trimis. Sunt de la Dumnezeu? De la fire? De la draci? Să ne obișnuim să avem această minimă disciplină. Să nu primim orice gând. Și să nu uităm că gândurile vin ca lupi în piei de oaie. Se deghizează ca și când ar fi bune, cuvioase sau că trebuie să mă gândesc la ele, că se cuvine să le acord atenție. Și mă conving. Dar cele mai multe sunt lupi în piei de oaie. Și cum știm? Zice Mântuitorul: „După roade îi veți cunoaște” (Matei 7, 16), pe proorocii mincinoși, pe lupii în piei de oaie. Și prima roadă pe care o vedem, e că ne-am pierdut pacea. Dacă ne-am pierdut pacea, înseamnă că am primit gând de la vrăjmaș. E clar. Iar dacă e de la vrăjmaș nu trebuie să mai caut, știu clar că e minciună, chiar dacă are 90% adevăr. Totul e minciună.

De aceea trebuie să fim foarte atenți. Pacea, când am pierdut-o, să știm să o redobândim. Cum? Mă pun la rugăciune și Maica Domnului o dă înapoi. Numai să nu stau în gânduri. Cum e vorba aceea, „Măi, tu furi curent”. Adică undeva se scurge ceva, se pierde ceva. Aceasta am vrut să evidențiem: pacea lui Hristos, care e semnul creștinilor.

Toate cuvintele din acest Apostol sunt minunate, uitați ce frumos zice, „Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu”. Facem aici o paranteză. Părintele nostru stareț, arhimandritul Melchisedec, când era seminarist, mergea la mănăstiri, cum fac seminariștii, ajută și ei mănăstirea, sunt și ei ajutați. Și era acolo o maică bătrână, îmbunătățită. Iar părintele povestea că nu știe de ce, dar i-a venit să o întrebe, „Cântă inima, maică?” Maica a stat puțin, s-a gândit și i-a răspuns, „Cântă, maică, pentru că e proastă și nu știe să facă altceva.” S-a smerit maica, dar l-a smerit și pe fratele Mihai, că nu știa ce întreabă. Da, inima ei cânta.

„Cântați în inimile voastre lui Dumnezeu, mulțumindu-I, în psalmi, în laude și în cântări duhovnicești.” Extraordinar Apostolul!