Blog

Suntem în anul 1871. Istoria Europei este într-o iminentă schimbare. Revoluțiile de la 1848, din întreaga Europă, au schimbat mentalități, destine naționale. Ca efect, provinciile românești mai norocoase au reușit să înfăptuiască „unirea cea mică” la anul 1859. Din anul 1866, la 10 mai, regele Carol I preia destinele României unite, mai întâi în calitate de voievod apoi, din 1881, va fi „uns” rege. Provinciile românești duc în spate două imperii: imperiul otoman și imperiul habsburgic. Unul are deja câteva secole de istorie în spațiul românesc, altul a înlocuit „jugul de lemn otoman cu jugul de fier austriac”, cum se spunea în popor, încă din anul 1775. În Europa un aer de schimbare, de intrare în modernitate, a cuprins societățile evoluate. Pe acest fond, tinerimea română studiază în străinătate, la marile universități. În provinciile românești se înfiripă învățământul superior, la Iași, la București, la Cluj, la Oradea. În Europa se încheie războiul franco-prusac, 1870- 1871, al cărui deznodământ a dus la unirea tuturor provinciilor germane și sfârșitul domniei lui Napoleon al III-lea, în Franța. Pe acest fond de evenimente majore pentru istoria și diplomația europeană, la Putna, la marginea Imperiului austro-ungar, sunt puse la cale, de „junimea română”, o serbare și un congres al studențimii române.

Nu întâmplător este ales ca loc de desfășurare Putna, inițiatorii și organizatorii considerând că „va fi serbarea în chestiune mai demnă și mai festivă făcându-se la mormântul lui Ștefan cel Mare, în Ziua Sântei Marii”. În același timp este evidențiată poziția Bucovinei în structura geografică și istorică a provinciilor românești: ea este „sentinela românismului contra colosului nordic și a părților lui etnografice”, este, de asemenea, strategic „încheietura care leagă România, Moldova și Basarabia cu Maramureșul și Transilvania”. Toate acestea se specifică în „Apelul tinerimii române”, elaborat, într-o primă formă, în ziua de 25 decembrie 1869, (de Crăciun), de către un grup de inițiativă, la Viena. Ce importanță pot avea pentru o națiune tânără aceste două secvențe ale unui eveniment, aparent fără pretenții istorice majore, într-un asemenea context extrem de activ, de important pentru devenirea Europei?

Descifrând istoria ulterioară a românilor și a României, privind cu detașarea și luciditatea unui veac și jumătate de la acele evenimente, putem avea astăzi dimensiunea visului, a speranței, a disperării chiar a ceea ce au însemnat cele două momente ale acelei acțiuni colective. Serbarea de la Putna și Congresul studențimii române, care i-a urmat, au fost consecința unui complex de factori, dar și a unei dorințe de secole, amânată, dar niciodată uitată, și care a căpătat forma unei serbări / sărbători.

În memoria acelor vremuri și a acelor evenimente a fost deschisă o impresionantă expoziție, la Mănăstirea Putna, la 15 iunie 2021, la „Centrul Cultural Iacob Putneanul”, care marchează începutul unei importante serii de acțiuni comemorative și de celebrare a unor momente și a unor personalități providențiale pentru rezistența și persistența noastră în istorie.

Însemnătatea Serbării de la Putna este încă insuficient evaluată, cunoscută. Apelul tinerimii române, redactat în ziua simbolică de 25 decembrie 1869, la Viena și transmis studențimii române din toate centrele universitare ale Europei, conține toate dezideratele și toate direcțiile de urmat pentru unirea de mai târziu, înfăptuită la 1 Decembrie 1918. Dacă punem față în față dezideratele politice de mai târziu cu dezideratele exprimate în fața și de mulțimea adunată la Serbarea de la Putna sau care a rezonat cu aceasta, putem spune că unirea de la 1 Decembrie 1918 a avut un puternic și autentic vot popular exprimat cu o jumătate de veac mai devreme. Firesc, ne întrebăm acum, în fața istoriei pe care o „emană” documentele și exponatele din această expoziție, dacă ar trebui ca tinerimea academică de astăzi să formuleze un nou apel către toți tinerii români risipiți în lume, cum ar suna acest apel? Prima întrebare ar fi: care Românie, cea din afară sau cea din interior? Avem peste 10 milioane de români în afara granițelor fizice, care sunt „o Românie în căutarea unei identități”.

În anul 1871 românii formulau un ideal, care ținea de unitatea tuturor provinciilor românești. Din perspectiva timpului și a inițiatorilor Serbării de la Putna, „continuitatea unui ideal” nu este o aspirație, este o datorie. Dacă ne-o asumăm sau nu este alegerea noastră, conștientă sau indusă, oricum numai popoarele libere au puterea să aleagă. Mai mult, popoarele sunt importante în istorie în modul în care se raportează la libertate, în modul în care își gestionează libertatea.

Adrian Alui Gheorghe
Putna, 15 iunie 2021