Blog

Sfântul Grigorie Palama s-a născut în anul 1296, în Constantinopol, într-o familie de creștini foarte evlavioși, apropiați ai împăratului Andronic al II-lea, tatăl său fiind chiar dregător la curtea împăratului. Iubitor de carte, se îndeletnicește cu studiul diverselor științe ale vremii, dobândind cunoștințe vaste. Cu toate acestea, la vârsta de douăzeci de ani se retrage în Muntele Athos, unde deprinde toate nevoințele monahale și, îndeosebi, întreaga tradiție a rugăciunii isihaste, devenind ulterior unul dintre cei mai mari apărători ai acestei tradiții.

În 1347 este numit Arhiepiscop al Tesalonicului. A murit pe 14 noiembrie 1359 și a fost canonizat în anul 1368. A fost unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii. De aceea a doua duminică din Postul Mare îi este închinată. A avut o mare evlavie la Maica Domnului. În fapt, primii trei ani de viețuire monahală i-a petrecut cu rugăciunea: „Maica Domnului, luminează-mi întunericul!” I-a închinat Maicii Domnului cuvinte fără pereche, din care am ales câteva mici extrase.

„Cea aleasă între cei aleși din veac, arătându-se ea însăși Sfânta Sfintelor, ceea ce a avut trupul mai curat și mai dumnezeiesc decât cele mai curate duhuri, astfel încât să se arate nu numai primitoare a dumnezeieștilor cuvinte, ci și primitoare a Însuși Cuvântului celui Unul născut și ipostatic al Tatălui celui fără de început, a fost astăzi în chip preadrept așezată în cel mai de taină altar ca o comoară a lui Dumnezeu folosită la vreme, precum s-a și întâmplat, pentru îmbogățirea și înfrumusețarea mai presus de frumusețe și decât toată frumusețea. Astfel și pentru aceasta, se slăvește ca maică și Fecioară, în toată puterea cuvântului și înainte de naștere, și după naștere. Iar noi, cugetând adânc la mântuirea noastră ce s-a lucrat nouă prin ea, să aducem ei mulțumire și cântare din toată puterea.” (Omilie la Intrarea în biserică a Maicii Domnului)

„Maica Fecioara este, ea singură, hotar între firea creată și cea necreată, și toți cîți Îl cunosc vor ști că în ea S-a sălășluit Cel fără de sălaș, și toți cei ce-L laudă pe Domnul, după Domnul o vor lăuda pe ea. Și ea este dăruitoare a bunătăților celor viitoare și este pricină a darurilor date înainte de ea și a marilor bunătăți date după ea. Ea este temelia Proorocilor, ea este căpetenie a Apostolilor, ea este sprijinul Mărturisitorilor, ea este temeiul învățătorilor. Ea este slava celor de pe pământ, ea este bucuria și desfătarea cerurilor, ea este podoaba întregii zidiri. Ea este începutul și izvorul și rădăcina nădejdii păstrate nouă în ceruri.” (Omilie la Buna Vestire)

„Cine poate să scrie un cuvânt despre frumusețea ta cea plină de strălucire, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, căci nu este cu putință să afle hotar cunoștința ta prin cugete sau cuvinte, fiindcă toate covârșesc și cuget și cuvânt. Este doar îngăduit să te cântăm pe tine cea care ne primești cu iubire de oameni. Căci tu ești lăcaș a toate harurile și plinirea a toată bunătatea și toată frumusețea, chip și icoană însuflețită a tot binele și a toată bunătatea, ca una care singură te-ai învrednicit a primi întru tine harurile Duhului Sfânt. Și avându-L sălășluit în pântecele tău în chip de negrăit pe Cel întru care se află comorile tuturor harurilor, pentru El te-ai făcut cort în chip de neînțeles. Iar acum de aici te-ai sălășluit de la moarte la nemurire. Și pe drept te-ai mutat de la pământ la cer ca să fii împreună cu El sălășluită în corturile cele supracerești. Și acolo rămânând la moștenirea ta și prin rugăciunile cele neadormite, pururea ceri milă de la El pentru toți.” (Omilie la Adormirea Maicii Domnului)