Încheiem publicarea scrisorilor către Mitropolitul Visarion Puiu – o corespondență purtată între anii 1955 și 1963, care cuprinde una dintre cele mai grele perioade din viața Arhimandritului Victorin – cu două scrisori din 1961. Apoi, publicăm și o scrisoare din perioada primilor ani ai slujirii arhierești, adresată Părintelui Ștefan Slevoacă, care apoi a și slujit câțiva ani ca preot în Canada. Aceste scrisori arată atât realismul, dar și nădejdea dincolo de orice nădejde, cu care a ajuns să întâmpine condițiile grele de pastorație din America. Totodată, în ele vedem delicatețea, sensibilitatea și recunoștința pe care le avea față de cei care l-au sprijinit în misiunea sa de monah, de preot misionar și apoi de arhiereu.
2 aprilie 1961
în apropierea Paştilor
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Sărbătoarea mare a Învierii Domnului se apropie şi-i cunoaştem distanţa după zilele socotite din calendarul fiecărui an. În anul acesta numai câteva zile, ale Săptămânii Patimilor Domnului, mai sunt pe care nădăjduim să le petrecem cu bine şi-n sănătate spre a ne bucura întru bucuria cuvintelor „Hristos a înviat”.
Aceste cuvinte ne pot întări însă credinţa că şi marea săptămână a patimilor pentru care nu avem nici un calendar se va sfârşi cu învierea întru bucuria tuturor nădejdilor împlinite.
Cu aceleaşi sentimente ale dragostei fieşti faţă de IPS Voastră, Vă rog să primiţi şi de pe aceste meleaguri îndepărtate expresia bucuriei ucenicilor Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ziua Învierii din Ierusalim, „Hristos a înviat”.
Arhim. Victorin
29 august 1961
Moundville
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Am fost zilele acestea la mănăstirea din Pennsylvania, dar n-am stat acolo decât numai câteva zile. Ei au vândut mai toate maşinile tipografice căci au încetat şi cu tipăriturile lor din cauza lipsei „mâinii de lucru” sau mai bine zis din cauza costului lucrului.
Am primit scrisoarea cu certificatul ce mi l-aţi trimis şi Vă mulţumesc din toată inima pentru preocuparea şi grija ce-o aveţi şi pentru trebuinţele mele materiale. Vă mulţumesc cu aceeaşi recunoştinţă ca şi atunci când mi-aţi aprobat cheltuielile de drum şi întreţinere pe o lună de zile, când pentru prima dată am mers de la Cernăuţi la Mănăstirea Neamţ.
Acea aprobare cred mi-a deschis şi drumul meu spre viaţa monahală. Acum ori în ce localitate m-aş afla în viaţa aceasta trăită în adevăratul înţeles al votului monahal al sărăciei, personal n-am simţit niciodată lipsa materială şi nici n-am aşteptat sau aştept vreun salariu sau ajutor din partea autorităţilor bisericeşti române din ţară sau din străinătate.
De aceea şi certificatul – în care nu văd decât grija părintească de totdeauna a IPS Voastre – orice fel de schimbare ar interveni, nu cred să-l folosesc vreodată. Personal dacă aş avea cinci dolari, sau cincizeci, sau cinci sute, … le găsesc acelaşi drum spre lipsurile şi trebuinţele altora. Până şi micile donaţii ce le primesc uneori din partea vreunor români de pe aici, însoţite de unele pomelnice le trimit pentru proiectatul nostru cămin bisericesc pentru monahii români din Ierusalim.
Nu pun certificatul în plicul acesta ca să nu Vă miraţi dacă l-aţi afla în plic înainte de a fi citit scrisoarea.
Vă rog să mă iertaţi şi pentru întârzierea uneori prea îndelungată cu scrisul meu. Nu ştiu dacă V-am amintit vreodată că scrisorile mele trec uneori şi prin mâinile altora aici şi-mi ajung şi ele cu întârziere.
All that I desire and ask for from Your Eminence are only Your Eminence’s very helpful prayers and blessings.
Cu aceleaşi respectuoase sărutări de mână,
Al IPS Voastre,
Arhim. Victorin
17 mai 1968
Detroit, MI
Iubite Părinte Slevoacă,
Sunt demult dator cu un răspuns la însuflețita scrisoare ce mi-ați trimis-o împreună cu trei articole pentru foaia “Credința”. Vă mulțumesc foarte mult pentru încurajările duhovnicești. E adevărat că răspunderile noastre sunt mari înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor; să nădăjduim însă, nu întru nepăsare ci întru umilința slăbiciunilor noastre, că iubirea lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos nu ne va părăsi.
Vă trimit o pagină din “Credința” cu un articol foarte mult apreciat al P.C. Voastre. Un altul va fi publicat în Calendar.
Credeam că voi putea veni și eu, în iunie, în țară cu ocazia serbării aniversare a Prea Fericitului Patriarh Iustinian. Dar spre marea mea părere de rău, n’a fost posibil. N’am perdut însă nădejdea pentru mai târziu, tot în vara asta.
În legătură cu vizita P.C. Voastre în America, repet, personal m’aș bucura foarte mult dacă ați reuși să veniți, fie pentru o scurtă vizită fie dacă ați prefera să rămâneți pentru o durată mai lungă să serviți în vreo parohie românească de aici. N’aș vrea numai să vă tentez prea mult, căci viața preoțească de aici e de neexprimat de grea; adevărată jertfă misionară în cel mai deplin înțeles al cuvântului. Cu o voință puternică și ajutorul Harului Divin se poate dobândi și aici mulțămirea sufletească și fericirea întru Hristos.
Tot azi am trimis câteva rânduri și Prea Fericitului Patriarh Iustinian referitor la venirea P.C. Voastre în America. Nu vă obligă cu nimica, în cazul că n’ați putea veni. În cazul însă pozitiv sigur veți trebui să obțineți aprobarea Înalt Preasfințitului Mitropolit Iustin al Moldovei, iar de aici să facem demersurile pentru a vi se acorda viza din partea Ambasadei Americane.
Pentru serbările aniversare ale Prea Fericitului Patriarh de aici a plecat P.C. Arhim. Bartolomeu V. Anania. Va rămânea în București până pe la sfârșitul lunei viitoare (26 iunie). De aveți ocazie să mergeți pe la București v’ați putea întâlni cu el.
Cu cele mai bune amintiri și doriri de tot binele D-nei Preotese, copiilor și tuturor parohenilor P.C. Voastre,
și frățești îmbrățișări întru Domnul,
episcop Victorin
Română 
English