Întrerupem pentru un timp șirul mărturiilor despre Arhiepiscopul Victorin pentru a publica câteva scrisori de referință pentru începuturile sale pe tărâm american. Aceste scrisori fac parte din corespondența purtată cu Mitropolitul Visarion Puiu între anii 1955 și 1963. Mitropolitul Visarion, aflat în Franța, a fost confidentul Arhimandritului Victorin în toată această perioadă și cel care, după cum se va vedea mai jos, l-a susținut în întreprinderea călătoriei spre America.
+++
Ierusalim, 6 Iunie, 1956.
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Dacă Vă scriam ieri, era să Vă spun c-am renunțat definitiv să mai plec din Ierusalim; așa de nehotărât sunt ce să fac. În urma insistențelor celor ce-mi înlesnesc această călătorie, m-am văzut silit să accept, iarăși „definitiv”. Ceea ce m-a făcut mai mult să mă hotărăsc „pentru”, a fost și scrisoarea IPS Voastre, care mi-a întărit nădejdea că după atâția ani, de când doresc, Bunul Dumnezeu îmi va ajuta cu această ocazie să Vă văd și pe IPS Voastră.
Plecarea mea-i datorită mai mult unui vice-consul American, din Amman, (grec-ortodox) care părându-se a-mi fi prieten, „s-a pus luntre și punte” să mi se dea viza, cu o călătorie plătită de ei, până-n USA. Deacolo, ce-i drept, mi-au propus atât din partea PS Trifa, cât și PS Andrei și PS Teofil să vin în St. U. „să-i ajut”. Dar cum vedeți, călătorind fără nici un ajutor din partea lor, n-am nicio obligație față de nimeni, acolo.
Pentru ce plec – nici eu singur încă nu știu. Viza mi-au dat-o mai curând decât mă așteptam, așa că n-am avut vreme să aranjez cu careva de pe-acolo, ce-am să pot face în USA. În tot cazul nădăjduiesc la Dumnezeu să pot face ceva și pentru o ameliorare a situației noastre de aici. Mi-au scris și alții din America, c-aș avea „neamuri” în Canada, eu însă nu-i știu, posibil doar să-mi fie consăteni. Nu le-am scris și nici ei nu mi-au scris nimeni pân-acuma.
Din USA insistă foarte mult să merg „să-i ajut” un preot Gl. Moraru, din partea PS Andrei. Prea lămurit asupra situației lor însă nu sunt. PS Trifa și cei împreună cu el, sunt considerați aici, cel puțin, schismatici, și nu numai că n-ar putea sluji ei, ci și oricare de pe-aici ar sluji sau s-ar împărtăși împreună cu ei, ar pierde dreptul, pe viitor, să mai slujească în bisericile Patriarhiei de aici. Chemase de aici un ieromonah pentru o parohie de-a-lor și când a mers să ceară „blagoslovenia” celor dela Patriarhie, să plece, i-au spus că pe viitor nu mai are ce căuta pe la Ierusalim – așa c-a trebuit să refuze să mai plece. Deaceea, tocmai în vederea menținerii legăturilor bisericești cu Patriarhia de aici – ca să fiu la adăpostul oricăror bănuieli sau pretexte, mă gâdeam să cer să-mi trimită o hârtie oficială, sub forma unei invitații din partea PS Andrei, cătră Patriarhia de aici. PS Teofil încă nu-i cunoscut aici. Credeți că nu m-aș încurca prea mult, sau aș putea să mă-nțeleg cu ei acolo, fie chiar și pentru o vreme de scurtă durată? Chestiunile lor interne, nu mă privesc deloc; mi se pare și mie imposibil să ajungă, în situația în care se află acum, la vreo înțelegere. Cei mai mulți dintre ierarhii streini, sunt de părere, că singurul care ar putea să le aducă o pace între românii din America ați fi numai IPS Voastră, dacă ați putea merge personal acolo.
Ca să revin la chestiunea mea, eu cred să plec de-aici pe la-nceputul lunei viitoare (Iulie). Graba era numai să le dau un răspuns hotărât, să-mi poată reține un bilet la vapor. Am preferat eu să merg cu vaporul. În Franța am aranjat să stau vreo 15 zile. Dar aș vrea să trec și peacolo, mai mult neștiut de nimeni. Singura dorință o am numai să Vă întâlnesc pe IPS Voastră. Câteva rânduri din partea IPS Voastre, până la plecare, m-ar ajuta mult în desorientarea care mă aflu. Deaceea-mi permit să pun această hârtie în plic (1 liră) pentru timbre. [...]
6 Iunie era odată zi de sărbătoare pentru Bucovineni. Pentru mine-a rămas și acum aceeași zi de sărbătoare - și cu aceeași dragoste fiiască, Vă zic și-n această zi, Întru Mulți ani!
Cu cele mai smerite sărutări de mână,
Arhim. Victorin
+++
Ierusalim 9 Iunie 1956
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Mi se pare că tot are să trebuiască să renunț, și de data asta, la plecarea mea din Ierusalim. Am privit chestiunea numai în raport cu viza și călătoria, dar prea puțin mi-am pus întrebarea ce-am să pot face în America.
Deosebit de asta văd că nu mă pot înțelege nici cu cei dela Patriarhia de aici. Ei susțin că „nu e vremea să părăsesc Ierusalimul”. Poate și au dreptate – în legătură și cu necazul lor.
Dacă și IPS Voastră ați fi de aceeași părere, m-ați ajuta foarte mult dacă mi-ați putea trimite un ordin scris în franțuzește, în care să arătați că fiind responsabil în ceea ce privește urmărirea proprietăților Bisericii ortodoxe române din Palestina, sunt obligat să rămân la Ierusalim, până după rezolvarea acestor chestiuni. Cu asta m-aș putea descurca de Consulatul american și cei cu transportul. Dealtfel și o telegramă „rămâi la Ierusalim – urmează scrisoarea” – m-ar înlesni să le anunț mai curând c-am renunțat să mai plec și să anuleze biletul pentru vapor.
În Franța poate am să vin, dacă-mi va ajuta Dumnezeu mai spre toamnă – numai la IPS V. [...]
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
+++
Viels-Maisons (Aisne). France.
12 iunie, 1956
Dragă Starețule,
Cu cât omul călătorește mai mult, cu atât își însușește noui cunoștințe intelectuale în numeroase materii și privinți. Deci, dacă ai mijloace cât de cât asigurate, pornește bucuros la drumul gândit.
Întâlnindu-ne, vom lămuri împreună premergător verbal, mai bine, chestiunile trebuitoare acestei călătorii.
Jaloanele principale ale drumului ar fi: Oprirea la Paris, apoi localitățile din USA și cele din Canada, fără angajamente grăbite cu nimene. Hotărârea o vei lua chibzuind numai după terminarea călătoriei
În Paris la cine vii? Unde vei găzdui? Cine te va însoți prin acest oraș? Ce propuneri ai și dela cine?
Din Ierusalim să pleci păstrând toate prieteniile dela Patriarhie și de oriunde, - considerând călătoria deocamdată de cercetări, iar întoarcerea în țara noastră după unii s-ar apropia; după alții nu prea curând. și vor urma acolo noui frământări lăuntrice, încât s-ar putea să preferi a mai rămâne, fie peste ocean, fie înapoi la Ierusalim. [...]
Din capul locului, gândul și sfatul meu este să poți rămâne în Canada (dacă vei găsi condiții prielnice), ca să devii astfel ctitor de eparhie. Văd că PS Teofil nu vra să plece din USA în Canada, cum era menit, nu știu dece.
Anunță-mi din vreme atât sosirea la Paris, cât și pornirea de acolo spre mine. [...]
Cu toate doririle de bine,
† V
+++
A doua Scrisoare
Dragă Starețule,
Prin câte frământări sufletești de acestea am trecut și eu, pribegind din țară în țară – neajutat de nimeni dintre ai noștri!...
Închisesem plicul scrisorii dintâi, când mi-a sosit și a doua, la care răspuns acum.
*
Eu aș dori să faci o asemenea călătorie, deși lungă și cu oarecare greutăți, ea fiind de mult folos. Și dacă ai mijloace de întoarcere, pornește cu ajutorul Domnului. Acolo vei rămâne numai dacă condițiile îți vor fi mulțumitoare. Dacă nu, atunci nu te angaja nicăieri, rămânând ca situația tulbure locală, să o limpezească viitorul Sinod canonic din țara de mâine.
*
Dacă însă te răsgândești definitiv, atunci scrie-mi liniștit din nou, și-ți trimit telegrama propusă, urmată (sau nu va mai trebui) și de scrisoare. [...]
Cu calde doriri de bine,
† V