Blog

Hristoase Împărate, numele Tău îl voi rosti primul după ce am dat iarăși aerului cuvântul pe care l-am ținut în piept atât de mult, revărsându-mi din minte acest cuvânt, jertfă curată a unui preot preacurat, dacă-mi este îngăduit să spun aceasta.

Lumină a Tatălui, Cuvinte al Minții Celei Mari, mai presus de cuvânt, Culme a Luminii din Culmea maximă a Luminii, Unule-Născut, Chip al Tatălui nemuritor și Pecete a Celui fără-de-început, Care luminezi împreună cu Marele Duh, Hotarul veacului, Slăvitule, Dătătorule al celor bune, Cel ce șezi pe tronul din înălțime, Cerescule, Atotputernice, Suflare a minții [omului], Legiuitor al lumii, Dătătorule de viață, Ziditorule al celor ce sunt și al celor ce vor fi – căci Tu ai făcut toate –, Tu ai pus temeliile lumii și câte sunt atunci când ai vrut, legând mișcările lor de un semn al capului Tău.

Pentru Tine, Împărate, acoperă stelele soarele care aleargă în înălțime, dominând cercul de foc precum Tu mințile [îngerești]. Pentru Tine trăiește și piere alternativ ochiul nopții: luna, revenind din nou cu strălucire deplină. Pentru Tine dansul măsurat al ciclului zodiacal aduce măsuri blânde anotimpurilor amestecare; iar stelele fixe și planetele cu întoarcerea lor năvalnică sunt un cuvânt al Înțelepciunii dumnezeiești. Lumina Ta sunt toate mințile cerești care cântă slava cereștii Treimi. Dar slava Ta e omul pe care l-ai așezat aici vestitor și cântăreț de imne al strălucirii Tale, Lumină!

Nemuritorule Care Te-ai făcut muritor pentru mine, Născutule din nou, Înălțime netrupească Care mai pe urmă ai purtat trup pentru păcatele muritorilor: pentru Tine trăiesc, pentru Tine vorbesc, pentru Tine sunt o jertfă însuflețită, singura avuție care mi-a mai rămas. Pentru Tine mi-am legat limba și acum mi-am dezlegat cuvântul. Rogu-Te, dă-mi-le cu sfințenie pe amândouă. Voi grăi cât e îngăduit. Ce nu e îngăduit nici măcar nu voi gândi. Voi face să curgă un cuvânt ca un mărgăritar lepădând noroiul. Voi alege aurul de nisip, trandafirul de spini, grâul de spice lăsând paiul. Această pârgă a ostenelilor sale Ți-o aduce, Hristoase, limba vărsând înaintea Ta primul ei cuvânt.

Astăzi Mirele Hristos învie din morții cu care S-a amestecat, a risipit acul morții, a rupt porțile întunecate ale sumbrului iad și a dat libertate sufletelor.

Astăzi ieșind din mormânt S-a arătat muritorilor pentru care S-a născut, pentru care a murit și pentru care a înviat din morți, pentru ca noi, născuți din nou și scăpând din moarte, să ne ridicăm de aici împreună cu Tine Care Te înalți.

Astăzi marele și strălucitul cor al îngerilor se bucură cântând un imn de biruință.

Astăzi am suflat glas, dezlegând buzele cele închise de tăcere, și ai în mine o chitară cântând imne.

Am jertfit înăuntrul meu mintea Minții, cuvântul Cuvântului; le voi jertfi, dacă vrei, și Marelui Duh.

Sfântul Grigorie de Nazianz