Continuăm publicarea scrisorilor Arhiepiscopul Victorin cu cele care cuprind primele impresii de pe tărâm american.
+++
22 decembrie 1956
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Ne aflăm iarăși în preajma zilelor binevestitoare ale Nașterii Domnului și Anul Nou. Și mă gândesc la Betleem și Ierusalim. Mă gândesc și la IPS Voastră și mă întreb în care an voi mai avea bucuria să sărbătoresc aceste zile împreună cu IPS Voastră. Cu aceste nădejdi pentru anul 1957, rog pe Bunul Dumnezeu să Vă țină sănătos, întru mulți ani și să sărbătoriți și aceste sfinte zile cu pace, bucurie și fericirea tuturor gândurilor bune împlinite.
Mă întrebați de cele bisericești. Eu sunt mereu nehotărât – cu gândul spre Ierusalim. De aceea n-am avut curajul să mă angajez la nici un lucru pe-aici. Mai aștept până după Sfintele Sărbători.
Cu administrațiile bisericești ale românilor n-am nicio legătură, cu nici una dintre fracțiuni. Nu vreau să-i stingheresc pe nimeni și sub nicio formă în „eparhiile” lor.
De aceea și aici trăiesc tot așa de izolat de toți, ca și cum m-aș afla în singurătatea de pe valea râului Iordan.
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
+++
4 februarie 1957
Detroit
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Cele ce se aud de pe la Ierusalim, îmi dau și mie mult de gândit. Am fost zilele acestea iarăși la Montreal și am trecut și pe la NY. Și cei de la Arhiepiscopia greacă din NY sunt de părere să mai rămân pe aici, mai ales că pân-acum n-am reușit să fac nimic nici pentru interesele misiunii noastre din Ierusalim.
Într-o scrisoare anterioară mă întrebați de ce nu vă scriu nimica de pe aici. Pentru că văd din cele ce-mi scrieți că IPS Voastră cunoașteți perfect de bine și situația bisericească a românilor și oamenii și eu n-am nimic ce mai adăuga. De altfel în legătură cu „episcopii” români de pe aici și cei de la Arhiepiscopia greacă din NY mi-au spus că „toți sunt buni” și să nu vorbesc decât de bine de ei; dar câtă vreme nu se împacă să mă feresc de ei.
Cât mă privește personal, IPS Voastră cunoașteți foarte bine că nu urmăresc nimica, nici demnități bisericești, nici titluri și nici cel puțin vreo situație materială mai bună. Așa că n-am nici ce pierde, nici ce mai câștiga în viața asta. De aceea mi-e și atât de indiferent de ce s-ar vorbi despre mine, sau ce sunt socotit în Franța. Doar e bine știut că în calea ce mi-am ales-o de a urma lui Hristos, trebuie să fiu vorbit de rău, condamnat de oameni și poate să mi se ceară și cele mai grele suferin- țe; și ce-aș avea de preferat? Să le sufăr toate acestea pe drept sau pe nedrept? Așa că Vă puteți închipui și IPS Voastră cât de liniștit sufletește mă simt când sunt împăcat cu conștiința, că toate-s învinuiri nedrepte. Mie-mi ajunge că- mi cunoaște Dumnezeu toți pașii vieții mele și mă acoperă cu mila și bunătatea Lui...
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
+++
14 mai 1957
Hamilton, Canada
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Poate că între timp mi-ați mai scris, eu însă lipsesc de vreo câtăva vreme de la Detroit. Mă aflu în Canada. În timpul Sărbătorilor Paștelor am fost în vestul Canadei (pe la Regina), iar acum mă aflu la Hamilton. Preotul Iuga a plecat să-și vadă părinții săi din țară și parohienii lui, în cea mai mare parte Bucovineni, au insistat să le slujesc Sf. Liturghie la Biserica lor de-aici. Cred însă că zilele acestea să trec și pe la Detroit. De altfel nici nu prea primesc alte scrisori decât de la Ierusalim și de la IPS Voastră.
Pe aici situația e aceeași, fiecare din grupările bisericești caută să-și întărească, pe orice cale pozițiile lor. Deși eu nu-i deranjez cu nimica, văd însă că întreolaltă ei se ajută unii pe alții să-mi facă și mie diferite greutăți...
Al IPS Voastre, cu aceeași fiască
dragoste,
Arhim. Victorin
+++
4 februarie 1958
Înalt Preasfințite Stăpâne,
A trecut multă vreme de când mă aflu departe de Mrea Neamțu, dar tot miau mai rămas amintirile primilor îndrumări din viața monastirească. Între altele, dacă mi s-ar părea uneori că fac vreun bine, fără blagoslovenie să nu-l fac.
Referitor însă la scrisoarea IPS Voastre din 23 decembrie 57, nu acesta a fost motivul întârzierii, ci în adevăr unele necazuri care văd că-mi ațin calea și pe-aici.
Dacă va voi Bunul Dumnezeu să Vă întâlnesc, le veți afla pe toate. Li se pare poate unora din frații noștri de pe-aici, că prea mult am întârziat pe locurile acestea – deși nu-i stingheresc absolut cu nimic pe nici-unul.
Bunul Dumnezeu e mare și îndurat spre toate, și dacă ne lasă uneori să trecem prin diferite încercări mai mult e numai ca să se poată cunoaște mai bine întreolaltă oamenii din lumea aceasta.
Referitor la trimiterea lunară cum vedeți, sunt silit uneori să întârzii, dar tot Vă rog să-mi lăsați blagoslovenia de a-mi ține această promisiune cel puțin pentru vremea cât voi mai fi și eu pe-aici.
Rugați-vă și pentru mine. Și dacă întârzierile mele uneori vă neliniștesc, iertați-mă. Viața e mult mai ușoară în singurătatea unui pustiu, decât în singurătatea din mijlocul lumii.
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
+++
8 februarie 1958
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Mângâierea sufletească ce mi-a mai rămas sunt numai rândurile IPS Voastre care le mai primesc din vreme în vreme și nădejdea că Bunul Dumnezeu îmi va ajuta să vă mai pot întâlni cândva în viață.
Dela Ierusalim îmi scriu că duhovnicul nostru, Sava Arhimandritul a fost chemat către Domnul în prima zi a acestui an.
Și știrea despre starea sănătății IPS Voastre mă neliniștește cu atât mai mult, cu cât și lunile acestea de iarnă cer mai multă atenție și îngrijire. Și când mă gândesc că sunteți și IPS Voastră atât de singur acolo.
De la Ierusalim eu am venit numai cu gândul ca, îmbunătățindu-ne noi situația materială de acolo, să fie și pentru IPS Voastră mai ușor oriunde ați fi preferat să stați. Dar vremea mereu trece și văd că nimic nu reușesc.
Puținul [ajutor bănesc] ce-l primiți vă rog să-l primiți cu convingerea că-i singura mea mulțămire sufletească, dându-mi un răspuns în inima mea – de ce-am părăsit Ierusalimul?... Iar dacă uneori întârzii, sau nu trimit nimica, înseamnă că nu am nici eu.
V-am trimis prin cec pentru că nu-i voie de trimis bancnote în plicuri. Cecurile în orice țară se pot schimba tot așa de ușor ca și bancnotele.
Nimeni de pe aici n-a aflat din partea mea că V-aș trimite ceva. Și nici nu și-ar putea închipui. Dacă se miră e numai că după atâtea împiedicări și-n singurătatea în care trăiesc, cum mai tră- iesc și eu aici. Dumnezeu e milostiv și ne ține pe toți.
Rugați-vă și pentru mine și mă iertați.
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
Română 
English