Blog

Pentru că în ziua de mâine se încep școlile, am citit o rugăciune. Citind rugăciunea pentru tineri, elevi, studenți, am întâlnit acest cuvânt și aș vrea să rămân puțin asupra lui. Aceasta, nu numai pentru elevi și studenți, ci și pentru dumneavoastră, părinți trupești, dar și părinți duhovnicești, adică dascăli și învățători. „Păzește-i de cursele rătăcirilor pierzătoare de suflet.” Ne-am rugat lui Dumnezeu să-i păzească pe tineri de cursele pierzătoare de suflet. Dar imediat după aceasta, a venit o cerere către prea bunul Dumnezeu, „înalță-i deasupra grijilor mărunte”.

Gândul meu a fugit la lucrul acesta: Oare câți dintre noi ne dăm seama de grijile cele mărunte de care suntem înconjurați, de care ne lăsăm biruiți și de care în mod deosebit tinerii noștri se încarcă în ziua de azi?! Căci am întâlnit tineri la licee, sau studenți la diverse facultăți, care nu au un program. Un program de deșteptare, un program când trebuie să servească ceva dimineața, un program de școală când trebuie să fie prezenți la orele de studiu, apoi să aibă anumite ore de cercetare și apoi, o anumită oră când trebuie să se retragă, adică să se odihească, pentru a fi buni a doua zi. Am întâlnit studenți, care petrec până după miezul nopții sau chiar până spre zi, am întâlnit studenți care, din păcate, nu-și dau seama că a fi student nu înseamnă decât a studia. Ba chiar și mai mult înseamnă să fii student. A atras atenția la Congresul studenților din 16 august, Părintele Patriarh Daniel, dar și președintele Academiei Române, doamnul Ioan Aurel Pop asupra a ceea ce au de făcut studenții și ce înseamnă a fi student.

Eu, cum am spus și în anii din urmă, voi spune și azi, că un student cu adevărat, un student care se respectă pe sine și care respectă titlul de student, care respectă facultatea, universitatea unde este, pe profesori, specialitatea la care a fost chemat, un astfel de tânăr nu are timp de pierdut! Pentru un astfel de tânăr nu este timp liber, un astfel de tânăr nu se va ocupa, așa cum ne-am rugat aici cu „grijile cele mărunte”. Adică, nu se ocupă cu nimicurile. Căci a se ține de plăgile cele urâte pe care le-am amintit de multe ori, cele 5 plăgi urâte care sunt asupra tinerilor din ziua de azi și nu numai: băutura, țigara, jocurile de noroc, pornografia și nu în cele din urmă, lipsa de atenție asupra vieții de zi cu zi, drogurile. Deci, un astfel de tânăr nu se complică cu așa ceva. Un tânăr care iubește cartea, învățătura nu se va îngriji de aceste lucruri mărunte, căci acestea sunt lucruri mărunte, drogurile, pornografia, țigara, băutura, jocurile de noroc. Acestea nu fac altceva, dragă tinere și tânără, decât să te distrugă. Și nu vei ajunge la vârsta maturității să fii și tu de nădejde, de încredere, să poți ocupa și tu un post la catedră, un post undeva de conducere, dar mai înainte de toate, să fii un tată bun, să fii o mamă bună.

De aceea, atrag atenția în această zi, înainte de a se începe școala asupra acestor lucruri. Și trag nădejede că tinerii vor lua aminte. Pentru că tinerii au fost foarte apropiați de Putna. Și nu doar acum, în zilele din urmă, ci dintotdeauna. Tinerii l-au iubit pe Ștefan pentru că Ștefan, Măria sa, domnul cel sfânt și bun a fost categoric, demn, autoritar, iar tinerilor le plac de multe ori dârzenia și limpezimea. Ei bine, Măria sa Ștefan așa s-a dovedit a fi. De aceea, Mihai Eminescu, acum 150 de ani a ales ca aici, la mormântul Măriei sale, cum spunea într-unul din documente, „să ne întâlnim și aici, la mormântul Măriei Sale să făgăduim că am avut un trecut și voim a avea un viitor”. Acesta a fost testamentul celor de la 1871 și acest ideal al lor a fost preluat și adus până în zilele noastre. Și în zilele noastre, cât de frumoși erau tinerii studenți și elevi în 14, 15, 16, 17 august, anul acesta, cei peste 600 de tineri care s-au adunat la mormântul Sfântului Voievod Ștefan.

Ei bine, cum spunea unul din părinții contemporani ai Bisericii noastre, „păstrați-vă vioiciunea, păstrați-vă mintea limpede, păstrați-vă puterea aceasta creatoare, sfredeliți și scormoniți cu mintea dumneavoastră tainele înțelepciunii, ale învățăturii celei sfinte și bune și curate, căci nu veți fi altfel, decât bucurie părinților.” Sunt convins că la fel ca fiecare dintre noi, la vremea potrivită poate, când eram mici, i-am întristat pe părinții noștri, care ne-au născut, care ne-au crescut. Și când făceam vreo boroboață, nu găseam în ochii lor bucurie. Ei bine, un tânăr studios nu face altceva decât să umple ochii mamei de lacrimi, dar nu de lacrimi de durere, ci de lacrimi de bucurie. Iar tatălui, acea bucurie demnă, că are un copil demn și nu-i pare rău că se ostenește pentru el și că l-a trimis la școală mai departe. Aceasta am avut de spus pentru tineri. Însă, mai amintesc că în rugăciune, într-un mod cu totul orânduit de Dumnezeu, ne-am rugat ca tinerii să iubească ceea ce a zis și Doxachi Hurmuzachi în testamentul său și pentru că i-am zărit pe aici și pe bucovinenii de la Cernăuți, am să amintesc testamentul său, în care zice: „Patria, Biserica, neamul și limba nu trebuiesc trădate niciodată”! Și iată că în rugăciune zice: „Biserica, patria și neamul sunt comoara sufletului”, deci văd părinții Bisericii care au așezat această rugăciune la început de an, că acestea nu sunt altceva decât o comoară a sufletului. Și ne-am rugat la Dumnezeu ca să îi deprindă pe tineri „bucuria de a rosti numele lui Hristos și de a-și pune nădejdea în ajutorul și binecuvântarea Lui.”

Nu vă sfiiți, dragi tineri, în a chema numele Domnului, nu vă sfiiți în a vă însemna cu semnul Sfintei Cruci, în a vă păstra prin aceasta limpezimea minții, curăția inimii, căci rugăciunea nu este altceva decât un izvor curățător, un izvor înălțător, un izvor din care, dacă bei, te hrănești din el și tot vei dori să te hrănești din el. E ca o apă vie care curge prin venele noastre. Așa e rugăciunea la care suntem chemați. Iar aceasta o spun nu numai pentru tineri, ci și pentru noi toți care am participat azi la Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, aici la această mănăstire închinată Adormirii Maicii Domnului.

Înger păzitor să ne dea prea bunul Dumnezeu, urăm tinerilor să nu se ocupe cu lucrurile mărunte, să fugă de tot ceea ce îi dezonorează și degradează. Să-și privească mereu chipul în oglindă și să se întrebe, „oare așa mă vor tata și mama? Oare așa mă vor sfânt strămoșii mei?” Și dacă nu le va plăcea de chipul pe care îl vor vedea, să lase de-o parte racile tinereții, lucrurile mărunte și să se ocupe de cele înalte, căci un tânăr cu adevărat nu are timp de pierdut și nu are timp liber! Amin!

Arhimandrit Melchisedec Velnic