Blog

Mănăstirea Sfântul Dimitrie cel Nou și-a prăznuit ocrotitorul în data de 23 octombrie. Bucuria sărbătorii a fost înmulțită, deoarece cu ocazia prăznuirii hramului, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kursk a vizitat mănăstirea. Aceasta a fost adusă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ilarion, Întâiul Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei, de Preasfințitul Nicholas de Manhattan, Episcop Vicar al Eparhiei Americii de Est, care a și slujit Sfânta Liturghie alături de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae. Slujba a fost una bogată, frumoasă, la care, pe lângă un număr mare de credincioși români din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Connecticut și Virginia, au participat și nouă preoți și un diacon.

Deși ziua se anunța a fi dacă nu ploioasă, cel puțin înnorată, odată cu venirea Icoanei Maicii Domnului a ieșit soarele, ceea ce desigur, nu a fost o coincidență.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae, în cuvântul de învățătură, după ce a vorbit pe scurt despre viața Sfântului Dimitrie Basarabov, a zis: „un creștin necunoscut s-a dovedit a fi un sfânt făcător de minuni, aducător de tămăduire. A împlinit chemarea Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 34-37)... Aceste cuvinte trebuie să fie un îndemn permanent la reflecție pentru noi care ne numim creștini. „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” De un an și ceva mai bine, cred că am început toți să ne întrebăm oare ce ne folosește că suntem pe acest pământ bogat, dacă suntem în pericol să ne pierdem sufletul. Răspunsul trebuie să îl găsim fiecare. Nu e un răspuns general, să se întâmple în societate, să se întâmple cu toți creștinii prezenți în biserici. Răspunsul este unul personal. Fiecare trebuie să răspundem dacă prețuim mai mult sufletul sau mai mult lumea. Sfântul Dimitrie ne arată că o viață simplă, necunoscută i-a adus veșnicia. O viață pe care i-a dăruit-o lui Dumnezeu i-a adus veșnicia și cinstirea de către generații și generații de creștini. Dacă am lua aminte la aceste cuvinte și ne-am strădui să aflăm răspuns, cu siguranță vom avea o împăcare sufletească și vom găsi răspunsuri la toate întrebările celelalte: Unde merge lumea? Ce se întâmplă cu noi, cu familiile noastre? Nu vom găsi răspuns la aceste întrebări, dacă nu găsim întâi răspuns la prima: Prețuim mai mult sufletul sau mai mult lumea? Aceasta este prima întrebare și cea mai importantă întrebare pe care creștinul trebuie să și-o pună.”

La sfârșitul slujbei, Preasfințitul Nicholas de Manhattan a vorbit despre istoria și minunile Icoanei Maicii Domnului din Kursk. Preasfinția Sa a făcut referire:

„În 1898 niște anarhiști au încercat să distrugă Icoana. Ei au pus o bombă în catedrală, sub suportul Icoanei. Iar la 2 dimineața, viețuitorii mănăstirii au auzit explozia. Când au venit la catedrală, deși era totul distrus, Icoana era perfect intactă. Din nou un adevărat miracol. Anarhiștii au încercat să distrugă Icoana, să înăbușe credința ortodoxă, dar nu au putut vedea decât slava lui Dumnezeu și binecuvântarea Sa. Peste mai mulți ani, când Icoana era în Germania, călătorind prin Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Icoana era într-o biserică, preotul a văzut într-un colț un om în vârstă plângând și l-a întrebat dacă vrea să se spovedească. Bărbatul i-a răspuns că în 1898 el era doar un copil și fiind însoțit de prietenii lui, au avut o idee de a face un rău, distrugând Icoana din Kursk. Așa că au pus o bombă în biserica unde se afla Icoana. Lui i-a fost frică, dar era și slab în credință și și-a zis în sinea sa că dacă Dumnezeu există, El va proteja Icoana. Așa că după explozie, când s-a aflat că Icoana a rămas intactă și la fel de frumoasă ca întotdeauna, tânărul băiat L-a acceptat cu adevărat pe Dumnezeu, s-a întărit în credință și mulți ani mai târziu, în Germania, el a putut să vină înaintea Icoanei și să ceară iertare. Și sunt sigur că Maica Domnului cea iubitoare l-a iertat. Cu adevărat un alt miracol!

Sfântul Serafim de Sarov s-a rugat în fața Icoanei. Așa și noi ne rugăm azi înaintea ei. 700 de ani de lacrimi și pocăință, lacrimi de bucurie, de suferință, iar minunea este azi cu noi pentru a ne ajuta, pentru a pune lacrimile noastre înaintea ei.

Azi în țarile noastre de la care am primit și multe binecuvântări, sunt timpuri problematice. Tinerii sunt confuzi, credința e călcată în picioare. Dar Maica Domnului a venit azi aici să ne amintească faptul că nu suntem singuri, suntem creștini ortodocși iar minunile care au mai avut loc, se pot întâmpla și azi în viețile noastre. Am menționat că icoana a fost despicată în două, apoi cele două părți s-au lipit singure la loc. Și noi suntem departe de Biserică, avem multe ispite, dar putem să ne întoarcem înapoi și să avem această uniune cu Hristos, unitate cu Biserica. Asta ne aduce Sfânta Icoană. Această Icoană ne călăuzește spre Hristos. Rugăciunile noastre sunt ascultate dacă le facem cu inimi sincere și minți curate. Și așa cum Icoana nu a fost distrusă niciodată, nimeni nu poate distruge viața noastră duhovnicească. Așa cum Icoana călătorește în toată lumea, așa și rugăciunile noastre la Maica Domnului sunt duse la Fiul ei, Domnul nostru Iisus Hristos. Ce minune, ce binecuvântare, ce bucurie!”

Preasfințitul Nicholas a adus daruri. Pentru obștea mănăstirii, a adus o icoana cu toți noi sfinți martiri ruși ai secolului XX, pentru Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae o icoana pictată în Rusia cu sfântul protector, Nicolae, iar pentru toți credincioșii prezenți copii ale Icoanei Maicii Domnului din Kursk, pe care le-a înmânat personal la sfârșitul slujbei. Viețuitorii mănăstirii au dăruit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae și Preasfințitului Nicholas de Manhattan câte o icoană pictată în România cu Maica Domnului, Dulcea sărutare.

Ca de fiecare dată, nici cei trecuți la Domnul nu au fost uitați, fiind pomeniți printr-o slujbă de Parastas. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească, dăruită de credincioși devotați mănăstirii. În timpul agapei, a avut loc și un scurt program artistic susținut de Ana Constantin (vioara), Ioana Geba (pian electric), tinerii din ROYA și cântăreți bisericești de la parohiile românești din New York și New Jersey.

Mulțumim tuturor care au contribuit cu donații, cu sudoare și cu rugăciuni la buna desfășurare a acestui hram și la pregătirea și înfrumusețarea mănăstirii pentru a putea fi casă pentru câteva ore Maicii Domnului. Maica Domnului a lăsat în urma ei o bună-mireasmă care a umplut sufletele (și ochii de lacrimi) credincioșilor, biserica și mănăstirea.

A fost o sărbătoare pan-ortodoxă în deplin duh de frățietate și împreună-slujire în Biserica lui Hristos, așa cum a observat la sfârșit al nostru Părinte Mitropolit Nicolae.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!