Blog

– Cine mă strigă: Mihai!... și îmi bate
La porțile inimii mari și-ntristate,
De-mi farmec auzul cu strigătul ei?
– Sunt eu, prea iubite, ți-aduc ghiocei,
Ți-aduc primăvara și dorul să vii.
Sunt Paștile astăzi, iar tu întârzii
Și tristă, cu noaptea, te-aștept în veghere.
Grăbește, e timpul să mergi la-Nviere!
– Ce stranie jale chemarea-ți mi-aduce.
Nu-i timpul, iubito, sunt încă pe cruce.
Ia-ți dorul de mână și pleacă-ndărăt,
Căci scris este ceasul când am să m-arăt
Cu răni încă vii la mâini și picioare
Să-ți spun: – Pune mâna și vezi de mai doare,
Dar râzi fericită, deși-s sângerat,
Căci scris e că astăzi din morți m-am sculat!

Mihai Buracu
Pitești, Camera 4 Spital
aprilie 1951