Blog

7 martie 1852.

Nu mai am pe nimeni acum cu care să mă văd prea des, dar am făcut câteva cunoștințe noi și le-am îmbunătățit pe unele mai vechi. Consider că nimic nu-i dă omului o mai mare inerție decât cunoștința, la un moment dat, a mai multor persoane care nu se cunosc bine între ele. N.B.—Inerție, nu = lenevire, ci masă; adică, atunci când cunoști un om, el își face o idee despre caracterul tău și se va comporta cu tine ca atare. Când cunoști un grup de oameni, aceștia sunt puternici prin unire și vor copleși individul. Când e vorba de un singur om, devenim tirani reciproci. Dacă sunt mai mulți [și lucrează] independent, fiecare joacă rolul celebrei „albine harnice” a Doctorului Watts și, printr-o interacțiune în conformitate cu toate combinațiile posibile, se obțin cele mai bune rezultate. Acum vezi că iar teoretizez și predic ca pe vremuri, dar adevărul este că mereu îmi fac planuri și îmi propovăduiesc mie însumi, până ce aflu pe cineva asupra căruia să mă pot descărca fără teama de a primi un răspuns imediat. Deci, marele meu plan, conceput de demult, care se mișcă și lovește cu piciorul periodic și care se face din ce în ce mai obraznic, este un plan de Căutare și de Recuperare, sau de Revizuire și de Îndreptare, sau de Cercetare și de Executare, etc. Regula Planului este de a nu lăsa, cu bună știință, nimic neexaminat. Nimic să nu fie pământ tabu consacrat unui Titlu Staționar, indiferent dacă este pozitiv sau negativ. Terenurile înțelenite trebuie arate și un sistem regulat de asolament trebuie implementat. Toate făpturile, ca agenți sau ca pacienți, vor fi implicate în această întreprindere care nu va fi suspendată niciodată de la sine, până când nu mai rămâne nimic de făcut; adică, până în Anno Domini +∞. Partea regulii care promovează auto-îmbunătățirea prin intermediul altora este:—să nu ascunzi nimic niciodată, fie că e buruiană sau nu; nici măcar să nu dai impresia că ai vrea să ascunzi ceva. Astfel, toți oamenii care trec pe cale vor smulge buruienile și ți le vor etala, sau cel puțin ți le vor arăta spre inspecție (mai ales dacă nu tăinuiești intenția ta de a proceda la fel). (Nu vorbesc aici literalmente de cazul celor care își revizuiesc reciproc defectele în fiecare seară și se ceartă înainte de sfârșitul fiecărei luni, dar sigur nu m-ai înțeles greșit în acest sens.) Din nou afirm Dreptul de Încălcare a oricărei bucăți de pe Pământul Tabu pusă deoparte de orice om (cum făceau rusticii cu parcela „Omului Bun”) pentru puterea Întunericului. Asemenea locuri trebuie exorcizate și răscolite până ce devin roditoare. Din nou, dacă proprietarul unui asemenea teren îi refuză intrarea exorcistului, atunci recunoaște ipso facto că este consacrat și că se teme de puterea Întunericului. Se poate că niciun întuneric nu plutește asupra acelui loc, iar omul doar și-a făcut obiceiul de a-și închide ochii în terenul respectiv, care îl face să creadă astfel.

Acum sunt convins că numai un creștin își poate curăți terenul de toate aceste locuri tabu. Oricine poate proclama că nu le are, dar mai devreme sau mai târziu, se ivește ceva care să dovedească fiecăruia că o parte a terenului său nu este deschisă publicului. Încălcările parcelei sunt detestate și astfel, existența acesteia este demonstrată. Acum, eu nu spun că niciun creștin nu are locuri închise de acest fel. Mulți au o mulțime și fiecare are câteva. Nimeni nu poate fi sigur că toate sunt deschise până când ele nu vor fi examinate de către persoane competente, care, așa cum am mai spus, este lucrarea veșniciei. Dar există suprafețe mari și importante pe teritoriul Batjocoritorului, al Panteistului, al Quietistului, al Formalistului, al Dogmatistului, al Senzualistului și al celorlalți, care sunt socotite tabu în mod deschis și solemn, cum spun polinezienii, și care nu se pot discuta fără a comite un sacrilegiu.

Creștinismul—adică, religia Bibliei—este singura schemă sau formă de credință care dezaprobă deținerea bunurilor în această manieră. Doar aici totul este slobod. Poți zbura până la marginile lumii fără să găsești vreun alt Dumnezeu decât pe Autorul Mântuirii. Poți căuta Scripturile și nu vei găsi niciun text care să te împiedice de a mai explora.

Poți să citești toată Istoria și vei fi îndemnat să te miri, dar nu să te îndoiești.

Compară-L pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob cu Dumnezeul Proorocilor și cu Dumnezeul Apostolilor și oricât ar încerca Panteistul să-L contrasteze pe Dumnezeul Naturii cu „Dumnezeul Întunecat al lui Israel”, vei descoperi că aceștia se seamănă unul altuia mult mai mult decât oricărui [dumnezeu] al lui.

Vechiul Testament și Legea mozaică și iudaismul sunt presupuse de către mulți a fi interzise celor drept-credincioși. Scepticii se prefac că le-au citit, găsesc obiecții ingenioase și născocesc câteva argumente transcendentale împotriva „Moșneagului Ebraic”, iar prea mulți dintre drept-credincioșii neînvățați le acceptă și apoi pecetluiesc subiectul ca fiind unul bântuit de duhuri. Dar vine o Lumânare să izgonească toate Nălucile și Gogorițele. Să urmăm cu toții Lumina.

James Clerk Maxwell (1831–1879)
Traducere: Mădălina Reznic