Blog

În data de 22 ianuarie se prăznuiește Sfântul Apostol Timotei, ucenicul iubit al Sfântului Apostol Pavel – „Fiul meu Timotei,” îi spune Sfântul Pavel. La un moment dat Sfântul Pavel îi spune să ia puțin vin pentru stomacul său și pentru desele sale neputințe (cf. 1 Timotei 5, 23). Probabil inspirat de acest verset, poetul bisericesc, care a compus slujba Sfântului Timotei, a scris într-o stihiră, la Vecernie: „Cugetătorule de Dumnezeu, Timotei, [cugetător de Dumnezeu traduce pe grecescul theologos, cel care cugetă, cel care vorbește despre Dumnezeu], cu desele suferințe ale trupului și cu slăbiciunile întărindu-ți mintea, fericite, ai stricat cu ușurință tăria înșelăciunii, ocrotit fiind de puterea lui Hristos și ne-ai propovăduit nouă cu glas înalt dumnezeiasca Evanghelie a păcii.”

Este imaginea aceasta, care de fapt este imaginea tuturor creștinilor în lumea aceasta: „că prin multe suferințe se cuvine nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu,” cum le arăta Sfântul Pavel creștinilor (Faptele Apostolilor 14, 22). În cazul nostru, de obicei, suferința ne paralizează mintea. Vedem la Sfântul Timotei că, dimpotrivă, suferința trăită în credință puternică, întărește mintea și strică „cu ușurință tăria înșelăciunii,” cu ajutorul lui Hristos și cu puterea lui Hristos. Hristos biruiește pe vicleanul puternic și-l face de rușine prin acești neputincioși de oameni, creștinii, care, dacă se smeresc, sub mâna cea tare a lui Dumnezeu (cf. 1 Petru 5, 6), învață meșteșugul biruinței celui rău. Sau, cum zice părintele Zaharia Zaharou, se fac părtași la biruința cosmică a Fiului lui Dumnezeu.