Blog

Cu darul lui Dumnezeu, hramul de vară al mănăstirii noastre – Înălțarea Domnului – a avut loc și anul acesta, sâmbătă, 31 mai 2025. Pe lângă sărbătoarea hramului, s-a celebrat și Centenarul Patriarhiei Române. Ca de fiecare dată, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a fost prezent în mijlocul credincioșilor încă din ajunul hramului, la Vecernia Mare Arhierească, continuând în ziua următoare cu săvârșirea Sfintei Liturghii alături de un sobor de 13 preoți și 3 diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, au fost pomeniți ca de fiecare dată și cei adormiți, săvârșindu-se și o slujbă de Parastas. Totodată, au fost pomeniți și eroii români, ziua Înălțării reprezentând și o zi de comemorare a acestora, jertfa lor pentru „libertate, demnitate și unitate” fiind menționată și de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae.

În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae ne-a îndemnat la conștientizarea permanentă a originii noastre:

„Luând trupul nostru uman, Hristos l-a îndreptat înapoi către ceruri, așa cum zice Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae. Trupul nostru uman devenise slăbănogit, împovărat de boli, de păcate. Omul avea o comuniune deplină cu Dumnezeu, dar prin păcat a început să privească spre pămant. De aceea, prima lucrare mântuitoare a lui Hristos a fost să ne orienteze cu ochii și cu făptura către cer, să ne slobozească de boală și de păcat. Mai apoi a primit moarte pe Cruce ca să biruie moartea și să ne slobozească de ceea ce era urmarea ultimă a păcatului, moartea. Păcat înseamnă separarea omului de Dumnezeu. Semnul ultim al separării este moartea, separarea sufletului de trup, trupul așezat în mormânt. Hristos ne-a vindecat de moartea trecând prin moarte, astfel liberându-ne de moarte, căci moartea, întâlnindu-L pe Hristos, a fost biruită. În noaptea Sfintelor Paști așa cântăm, «unde-ți este, moarte, puterea ta, unde-ți este, iadule, boldul tău?». Hristos a coborât în iad, căci moartea ținea sufletele celor separați de Dumnezeu, de la Adam până la Hristos. Moartea nu a putut să Îl țină pe Hristos, însuși Viața, însuși Dumnezeu și a fost biruită.

Așadar, Hristos ne-a vindecat de moarte, de păcat și prin Înviere ne-a dăruit șansa veșniciei, șansa să fim din nou în comuniune cu Dumnezeu, acea comuniune pe care Adam a pierdut-o. Hristos S-a întors la Dumnezeu-Tatăl cu firea Sa cea umană. Sf. Grigorie Palama spune că S-a înălțat de la cele pământești la cele cerești și la cele de peste ceruri. Iar Sf. Ioan Hrisostom zice că Hristos, Omul-Dumnezeu, S-a înălțat cu firea umană desupra arhanghelilor, serafimilor, heruvimilor până pe tronul Dumnezeirii. Iar un alt Părinte spune că s-au mirat toate oștirile cerești văzând un om ridicându-se de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Firea noastră a fost ridicată la cer de către Hristos, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl. Și Părinții comentează mai departe faptul că prin această Înălțare la cer s-a împlinit lucrarea de mântuire a lumii prin faptul că firea noastră umană a devenit cu totul transparentă pentru lucrarea harului lui Dumnezeu. Sau cum spune Sf. Dumitru Stăniloae, a devenit materie transparentă pentru iubirea infinită a lui Dumnezeu. Firea noastră care până la Hristos a privit spre pământ împovărată de păcate și de neputințe, acum este de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl și se bucură de o transfigurare completă. Ceea ce înseamnă că scopul întrupării s-a împlinit acum, odată cu înălțarea la cer, când firea noastră a devenit transfigurată.

Scopul omului nu este să fie legat de pământ, ci să se înalțe la cer. Ar trebui ca în această zi de sărbătoare să încercăm să privim cerul. Indiferent de vreme să privim cerul nu doar cu ochii trupești care se minunează de creația lui Dumnezeu, ci și cu ochii duhovnicești ai celor care sperăm să ne înălțăm și noi la cer. Că trecerea noastră de câteva zeci de ani pe acest pământ se va împlini prin înviere și înălțare la cer. Iubiți credincioși, să privim cerul cu această speranță. V-aș îndemna să faceți un experiment: să numărați câte minute priviți spre pământ într-o zi și câte spre cer. Să vedeți că este greu să priviți spre cer pentru că omul este înclinat spre pământ. Iar prin acest exercițiu să înțelegem că nu suntem creați pentru pământ, ci pentru cer. Acest exercițiu trebuie să îl împlinim din viața aceasta pentru că viața viitoare nu este decât o continuare a vieții de pe pământ: fie cu nădejdea în Hristos cel născut și înviat, cu credința la înălțarea Sa, dar și a noastră; fie refuzând această credință și dorind să privim mai departe către pământ. Este un exercițiu pe care dacă îl facem, ne va încredința ca suntem făcuți pentru cer și nu pentru pământ.”

După cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a oferit o diplomă de merit doamnei Consul General Simona Florea, prezentă la hram, pentru tot ajutorul și toată dragostea oferite credincioșilor români din New York. De asemenea, Părintele Stareț Protosinghel Ieremia a mulțumit delegației de părinți de la Mănăstirea Putna sosiți pentru pictarea turlei bisericii, preoților, tuturor ostenitorilor care s-au dovedit indispensabili fiecare în parte, dar și credincioșilor care au participat în număr mare, în ciuda vremii mai puțin prietenoase. Bucuria hramului a continuat în mod obișnuit cu o agapă frățească și un program artistic unde au fost invitați toți cei prezenți. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!