Blog

Mănăstirea noastră și-a serbat și în acest an ocrotitorul, sâmbătă, 26 octombrie. Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a făcut bucuria de a fi în mijlocul celor prezenți, încă de vineri seara pentru săvârșirea Vecerniei Mari.

Sărbătoarea a continuat sâmbătă dimineața, când Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae a sfințit două sculpturi din lemn care au înfrumusețat mănăstirea noastră din vară: o troiță sculptată la Mănăstirea Putna și poarta maramureșană sculptată de o echipă de meșteri tâmplari din Bârsana.

A urmat Sfânta Liturghie arhierească în pavilionul mănăstirii. Harul Sfintei Liturghii a fost înmulțit prin prezența unui sobor de părinți slujitori și de rugăciunile oamenilor care au luat parte la hram, într-un număr neașteptat de mare.

Inimile celor prezenți au fost încurajate de cuvântul de învățătură al Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae care a amintit câteva dintre minunile făcute de Sfântului Dimitrie cel Nou de-a lungul timpului: „Vreau să vă amintesc câteva dintre minunile Sfântului Dimitrie cel Nou, care din 1774 a ocrotit Bucureștiul. Au fost molime, au fost cutremure, a fost foc, moaștele au fost furate de niște soldați bulgari în 1918, totuși, Sfântul Dimitrie a rămas păzitor de nădejde al cetății Bucureștilor. În 1802 a fost unul dintre cele mai mari cutremure din București, când a căzut cel mai înalt turn din capitală, turnul Mănăstirii Colțea. Atunci au fost scoase moaștele Sfântului în pelerinaj să-i liniștească pe cetățenii Bucureștilor. În 1813-1814 a avut loc ceea ce s-a păstrat în memoria populară drept «Ciuma lui Caragea». O epidemie de ciumă care în aproximativ un an de zile a dus la pieirea a 90.000 de români, dintre care, 40.000 doar în capitală. Mai apoi, în 1831 altă năpastă s-a abătut asupra capitalei. O epidemie de holeră care a pustiit aproape tot orașul. Atunci au fost din nou scoase moaștele Sfântului în pelerinaj. În martie 1847 a avut loc ceea ce s-a păstrat cu numele de «marele foc». A izbucnit chiar în duminica Sfintelor Paști. Un sfert din orașul Bucureștilor de atunci a fost cuprins de un mare foc. Aproape 2000 de clădiri au fost nimicite și 12 biserici au fost mistuite de flăcări. Și iarăși moaștele Sfântului au adus împăcare bucureștenilor. Cum am amintit, în februarie 1918, soldați bulgari au pătrus în Catedrala Mitropoliei și au furat moaștele Sfântului, dar au fost prinși după două zile și moaștele au revenit în catedrală. Anul cel tragic, anul 1940, an extrem de dificil pentru că începuse Al Doilea Război Mondial, an de criză a monarhiei. A avut loc un cutremur devastator în 1940, iar moaștele Sfântului au fost scoase iar spre ocrotirea Bucureștenilor. În aprilie 1944, aproape de încheierea războiului, au căzut mai multe bombe în jurul Catedralei și nu au explodat. Sfântul i-a apărat din nou pe bucureșteni și Catedrala Patriarhală.”

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Mitropolit Nicolae a hirotesit întru duhovnic pe unul dintre viețuitorii mănăstirii, ieromonahul Iacob.

Credincioșii au primit la miruit și o icoană cu tema anului omagial 2024: Mântuitorul – vindecătorul sufletelor și al trupurilor, alături de o poză cu Părintele Iachint Unciuleac, fostul stareț al Mănăstirii Putna, de la a cărui naștere s-au împlinit 100 de ani în luna septembrie.

Ca în fiecare an, nici cei trecuți la Domnul nu au fost uitați, fiind pomeniți printr-o slujbă de Parastas. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească care s-a prelungit mult în cursul după-amiezei, pelerinii parcă nevrând să se despartă degrabă de bucuria întâlnirii și a comuniunii și de harul sărbătorii.

Mulțumim tuturor celor care s-au implicat în pregătirea zilei Sfântului Dimitrie, fie prin osteneală, fie prin donații, fie prin inima bună. Dumnezeu și Sfântul Cuvios Dimitrie au făcut să rodească jertfa și dragostea lor într-o sărbătoare creștină care a adus multă mângâiere și pace în inimile pelerinilor prezenți.