Învierea Domnului 2024

Dragi Prieteni ai Mănăstirii Sfântul Dimitrie,
 
Hristos a înviat!
 
Înviere. Am ajuns în ziua Învierii, „ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim întru ea” (Psalmi 117, 24). Ziua în care, mai mult decât în oricare alta, putem gusta încă de pe pământ viața veșnică, împărăția lui Dumnezeu. Este darul mai presus de fire și de lume, pe care Mântuitorul ni l-a făcut prin Pătimirea Lui. Dar, mai mult și mai important, felul cum a pătimit El ne deschide nouă o cale nemaiîntâlnită către noblețe.
Părintele Zaharia Zaharou evidențiază etosul plin de noblețe al Mântuitorului: ducând o povară uriașă și bând un pahar plin de tot amarul pământului și veninul iadului, căci a luat asupra Sa fărădelegile noastre și a fost pedepsit și zdrobit pentru mântuirea noastră (cf. Isaia 53, 5-11), El „S-a supus și nu Și-a deschis gura Sa, ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund” (Isaia 53, 7). Suferind o părăsire totală pe Cruce („Eli, Eli, lama sabahtani?”), lipsit fiind de orice simțire a prezenței, sau existenței sau mângâierii lui Dumnezeu, El totuși strigă cu glas tare: „Părinte, în mâinile Tale încredințez duhul Meu” (Luca 23, 46).
Aceasta este marea lecție a Săptămânii Patimilor: în încercările noastre, în părăsirile noastre, în întunericul acestei lumi, plini de noblețe sufletească, să avem încredere și credință nesfârșite în Dumnezeu. Aceasta este „credința împotriva oricărei nădejdi” a lui Avraam (Romani 4, 18), „biruința care a biruit lumea” (1 Ioan 5, 4), pod peste hăul iadului și peste moarte.
Această noblețe sufletească, această credință și încredere care biruiește moartea, au arătat-o și șunamiteanca (4 Regi 4, 8-37) și cei trei tineri în Babilon (Daniel 3, 1-20), ale căror istorisiri se citesc în Sâmbăta Mare. Prima, murindu-i singurul fiu, primit în dar de la Dumnezeu, îl pune pe pat și merge la „omul lui Dumnezeu”, profetul Elisei, și, cu credința ei, îl „forțează” să-i învieze fiul („Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că nu te voi lăsa!”). Cei trei tineri, pregătindu-se materia pentru a fi arși, răspund cu demnitate tiranului idolatru: „Dacă, într-adevăr, Dumnezeul nostru Căruia Îi slujim poate să ne scape, El ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător și din mâna ta, o, rege! Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!”. Iar apoi, cei trei înalță lui Dumnezeu o rugăciune plină de frumusețe și noblețe (Cântarea celor trei tineri).
Această lecție, dacă reușim să o învățăm, putem trăi bucuria Învierii în tot timpul anului, putem transforma orice necaz și încercare în Înviere.
 
Hram. Folosim acest prilej pentru a vă anunța că și în acest an, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae, părintele stareț al Sfintei Mănăstiri Putna, Arhimandritul Melchisedec Velnic, va fi în mijlocul nostru la hramul de vară, Înălțarea Domnului, pe care îl vom serba sâmbătă, 15 iunie. Vă așteptăm să împărtășim împreună bucuria hramului și a revederii.
 
Recunoștință. În acest ceas de mare sărbătoare și bucurie gândul ni se îndreaptă cu recunoștință către toți, mulți, foarte mulți, care, mai de departe sau mai de aproape, ne-au fost și ne sunt alături cu o inimă cladă și bună, cu un sfat, cu o rugăciune, cu un dar, cu o încurajare, cu o slujire. Rugăm pe bunul nostru Mântuitor să vă răsplătească dragostea și jertfa!
 
Întru Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,
 
Starețul Mănăstirii Sfântul Dimitrie cel Nou
Protosinghel Ieremia cu obștea