Blog

La invitația Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nicolae și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic al Sucevei și Rădăuților, în perioada 17 mai – 1 iunie, o delegație de la Sfânta Mănăstire Putna, în frunte cu starețul mănăstirii, Arhimandritul Melchisedec Velnic, a întreprins o vizită pastorală în comunitatea românească din Statele Unite. Părintele Stareț Melchisedec a adus un odor de mare preț, o părticică din sfintele moaște ale Sfântului Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, de curând canonizat. (https://www.putna.ro/Evenimente-2016.php#viata-Sf.-Iacob)

Prima oprire în itinerariul pastoral al delegației a fost la catedrala mitropolitană „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Chicago, cu ocazia hramului și a împlinirii a 20 de ani a catedralei. Părintele Stareț Melchisedec a adus sfintele moaște spre închinare și după Vecernia Mare, în ajunul hramului, a vorbit despre Sfântul Iacob Putneanul:

„Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu, sunt cei care împodobesc casa lui Dumnezeu. Sfântul Iacob Putneanul, în toată perioada lui ca mitropolit al Moldovei din 1750-1760, avea să se identifice cu necazurile, cu bucuriile, cu probleme țării sale. În vremea aceea, neamul nostru era destul de împilat cu biruri peste biruri. În 1757, reușește să pună un blestem ca nimeni din domnitorii Moldovei să nu mai pună biruri peste popor. Între timp, în aceeași perioadă, a întemeiat prima școală rurală, s-a îngrijit să tipărească primul abecedar, unde în predoslovie a scris: «Învățătura este precum seva pomului. Dacă învățătura este bună și sănătoasă, atunci și copiii vor crește buni și întregi la minte». În anul 1760, se retrage din scaunul de mitropolit al Moldovei. A venit Teodor Callimachi, care a încercat de acum să îl oblige pe Mitropolitul Iacob să ridice blestemul, iar Sfântul a zis: «Decât să ridic blestemul, mai bine mă las și de mitropolie». S-a retras la mănăstirea Putna, unde prima lui atenție s-a îndreptat spre icoana făcătoare-de-minuni a Maicii Domnului, pe care a ferecat-o în argint. Apoi a restaurat toate clădirile.

Dar ce l-a apropiat cel mai mult pe Sfântul Iacob de Dumnezeu? Dragostea cea nemărginită, inima cea largă pe care a avut-o, rugăciunea cea neîncetată pentru care s-a luptat. A scris, printre altele: «Rugăciunea este precum soarele, că soarele acolo unde luminează, acolo este viață». Când uităm să ne mai rugăm, când facem rugăciune dar numai de formă, cum suntem? Străini. Și rămânem aceeași, fără a ne transforma, fără a schimba ceva din interiorul nostru. Dar când ne rugăm un pic mai atent, atunci vedem cum lumina pătrunde în interiorul nostru. Cât de frumoasă e rugăciunea dar și cât de neglijată în ziua de astăzi! Și ce este rugăciunea? Vorbirea minții cu Dumnezeu și, cum spune Sfântul Ioan Scărarul foarte frumos, susținătoarea întregii lumi. De aceea, sfatul meu acesta este din seara această: să ne rugăm mai mult, să iubim podoaba casei lui Dumnezeu, să facem din inima noastră o casă a lui Dumnezeu. Cum? Prin chemarea deasă a numelui lui Iisus. Numele Domnului vine cu o anumită putere care mă sfințește, mă îndumnezeiește. Îmi lărgește inima ca să aduc înaintea lui Dumnezeu și pe cei pe care îi iubesc și pe cei pe care nu îi iubesc, fiindcă cel mai mare lucru este să iubești rana și pe cel pe care ți-a pricinuit-o, așa cum spunea părintele Arsenie Papacioc.”

Iar după Sfânta Liturghie în ziua hramului catedralei, Părintele Stareț Melchisedec i-a îndemnat pe credincioși să vină să se închine la moaștele Sfântului fiindcă este grabnic ajutător: „Iată, Sfântul Iacob Putneanul a binevoit ca o părticică din moaștele sale să vină aici în America la dumneavoastră. Deci, iubiții mei, ori de câte ori veți avea ocazia, strigați la el. Ori de câte ori copiii nu vor a vă asculta, spuneți-i, că va ști ce să facă. Ori de câte ori e un impas în familie între soț și soție, plângeți-vă la el, că va rezolva.”

Apoi delegația s-a întors la mănăstirea „Sfântul Dimitrie cel Nou”, unde începând cu ajunul praznicului Înălțării Domnului, toate zilele au fost înveșmântate cu harul sfintelor slujbe, spre întărirea și bucuria celor prezenți. Miercuri seara s-a săvârșit Privegherea la praznicul Înălțării Domnului, joi dimineața Sfânta Liturghie, iar vineri dimineața Sfântul Maslu cu peste 7 preoți. Fiecare slujbă a fost însoțită de un cuvânt de învățătură al Părintelui Stareț Melchisedec. Vineri seara s-a săvârșit Vecernia Mare Arhierească, unde, în mijlocul credincioșilor a fost Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae.

Ziua de hram, 27 mai 2023, a început cu Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae alături de Părintele Stareț Melchisedec și ceilalți preoți și diaconi slujitori. Cântările Sfintei Liturghii au fost deosebite, împletind glasurile putnene cu cele de pe pământ american într-un singur glas de rugăciune către Dumnezeu. Înaltpreasfințitul Părinte Nicolae i-a întărit pe cei prezenți printr-un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre scopul viețuirii noastre dezvăluit de Înălțarea Domnului: „Hristos l-a îndreptat pe om către cer, a biruit moartea, câlcându-o, trecând prin ea și înviind. Iată că acum, cu trupul Său înviat, pătruns de puterea Duhului, S-a înălțat la cer. Părinții spun că S-a înălțat la cerul cerurilor și dincolo de cerul cerurilor pe tronul lui Dumnezeu. Hristos, cum spune părintele Dumitru Stăniloae, «Și-a arătat trupul Său total transparent pentru puterea iubirii dumnezeiești». Scopul viețuirii noastre umane nu este să rămânem legați de pământ, nu doar să ne tămăduim de păcat, nu doar să nădăjduim că vom învia și să trecem de la moarte la viață, ci prin viață să petrecem cu Hristos, cu Maica Sa și cu Sfinții, în împărăția Sa cea veșnică. Sărbătoarea Înălțării Domnului ne descoperă acest sens: să privim către cer, să dorim să ne înălțăm și noi întru Hristos și să știm că viața noastră își are împlinire în Împărăția Cerurilor.” Ca de obicei, nici cei trecuți la cele veșnice nu au fost uitați, săvârșindu-se și o slujbă de parastas, unde cei prezenți s-au rugat pentru odihna sufletelor lor.

Apoi Părintele Stareț Melchisedec a ținut un scurt cuvânt despre Sfântul Iacob Putneanul, adăugând la cele împărtășite la catedrala mitropolitană și faptul că Sfântul Iacob e un puternic ajutător al familiei: „Iubiții mei, am adus o părticică din mâna dreaptă a Sfântului Iacob Putneanul. Sfântul Iacob Putneanul a fost un apărător al familiei. De aceea, am doar mesajul acesta să vi-l transmit: Sfântul Iacob Putneanul s-a jertfit pentru familiile din vremea sa, pentru bunăstarea familiilor din ținutul Moldovei. Iar când a părăsit scaunul de mitropolie a făcut-o tot din iubire față de familie. [...] Sfântul Iacob Putneanul a îndemnat părinții să își dea copiii la școală. Asistăm azi la o scădere a nivelului învățământului absolut în toate țările și toate domeniile. Tinerii nu mai iubesc atât de mult cartea, cum era ea iubită de exemplu în perioada interbelică sau chiar în anii 70, 80, 90. Nu mai este cartea așa iubită. Ei bine, Sfântul Iacob s-a îngrijit de învățătura copiilor.” La finalul cuvântului s-au citit Actul de dăruire și Actul de donație a sfintelor moaște ale Sfântului. Sfintele moaște vor rămâne spre închinare în biserica mănăstirii „Sfântul Dimitrie cel Nou”, pentru ocrotirea și ajutorul mănăstirii și a tuturor celor care se vor închina cu credință. Act of Gifting and the Act of Donation of the Saint’s holy relics. The holy relics will remain for veneration in the church of Saint Dumitru Monastery for the protection and help of the monastery and of all those who will venerate them with faith.

După agapa frățească, Părintele Stareț Melchisedec a susținut o conferință cu titlul, „De vorbă cu Starețul Putnei. Despre Părinții noștri în Domnul. Despre a fi creștin astăzi”. În cadrul conferinței a pus la inima credincioșilor câteva cuvinte despre marii duhovnici ai României pe care i-a cunoscut personal, făcându-i astfel, fie și puțin, părtași la duhul acestor părinți, și, totodată, oferind astfel modele de viețuire pentru zilele noastre. Așadar, a povestit despre părintele Sofian Boghiu, care „permanent se silea ca fii săi duhovnicești să se îngrijească de icoana din adânc. Care este «icoana din adânc»? Chipul lui Hristos din inima noastră”. A continuat cu părintele ieroschimonah Iacob Bârsan, nașul de călugărie de curând trecut la Domnul, care a trăit și la Ierusalim și care “a fost un îndrăgostit de Sfântul Ioan Iacob”. Apoi a vorbit despre părintele Arsenie Papacioc, care „avea o dragoste infinită. De aceea am zis că dacă dragostea lui Hristos s-a sălășluit în cineva, în părintele Arsenie s-a revărsat toată”. Și-a amintit și despre părintele Paisie Olaru: „L-am întâlnit prima oară în toamna lui 1979. Era sus la Sihla, prin luna lui noiembrie, era în chiliuța lui. Când am intrat în chilie era o pace deplină, iar părintele transmitea o pace și o smerenie extraordinare, parcă era tot harul în chilia lui”. Despre părintele Cleopa, a relatat cum, pe când era student și în căutarea drumului în viață, „Părintele Cleopa vorbea din cerdacul său și se tot uita la mine. Și așa mi-a răspuns la toate întrebările pe care voiam să i le pun”. În sfârșit, a pomenit de multe întâmplări cu Preasfințitul Iustinian Chira Maramureșanul, inclusiv cuvintele care l-au determinat să urmeze viața de mănăstire în vara lui 1989: „M-am prezentat în câteva cuvinte, iar el începe în felul următor, «Frate Mihai, călugărul este darul lui Dumnezeu. Este darul pe care omenirea îl face lui Dumnezeu, dar și darul pe care Dumneze îl face omenirii». Pentru mine deja fusese suficient. Și mi-a vorbit timp de o oră și mi-a dat sfaturi pe care le urmez până în ziua de astăzi. Așa l-am simțit pe vlădica Iustinian.”

Dumnezeu i-a îmbrățișat pe toți cei prezenți cu toate darurile Sale. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!