Blog

A rânduit bunul Dumnezeu ca în ziua de duminică, 28 mai 2023, în cadrul vizitei pastorale în America, Părintele Stareț Melchisedec (P.M.), însoțit de un grup de părinți, să se întâlnească cu Părintele Zaharia Zaharou (P.Z.) de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex, Anglia. Întâlnirea a avut loc la Mănăstirea „Sfântul Tihon de Zadonsk” din South Canaan, Pennsylvania, unde Părintele Zaharia fusese invitat să prezinte câteva conferințe duhovnicești. Părintele Zaharia a fost însoțit, spre marea bucurie a tuturor, de starețul mănăstirii de la Essex, Părintele Arhimandrit Petru Vryzas (P.P.). Redăm mai jos momentele cele mai importante ale dialogului.

P.Z.: Cum vi se pare Lumea Nouă?

P.M.: ... [oftează]

P.Z.: Cred că e o lume cu multe și mari provocări. Dar sunt câteva semnale dătătoare de nădejde.

P.M.: Sunt mulți creștini buni.

P.Z.: Da, și câteva comunități în care fac treabă bună. Obștea de aici la Sfântul Tihon înaintează. Starețul e tânăr, are doar 38 de ani, dar este foarte bun și acum are o mână de tineri. Americanii sunt foarte direcți. Când vin oamenii la ei, imediat îi întreabă: „Dorești într-adevăr să fii un prieten al lui Dumnezeu?”. Și imediat încep evanghelizarea.

P.M.: Dumnezeu Preabunul a rânduit ca să ne vedem.

P.Z.: Sunt 12 ani de când ne-am cunoscut.

P.M.: Da, în octombrie 2011, când ați venit la Putna.

P.Z.: M-am bucurat tare mult când am auzit că veniți încoace, fiindcă nu pot uita vizita mea la mănăstirea sfinției voastre. Mănăstirea Putna este o prezență minunată.

P.M.: Nici noi nu vă putem uita pe sfinția voastră. Și nici cuvintele pe care le aveți și dragostea pe care o aveți față de monahi și de monahism.

P.Z.: Când sunt plecat din mănăstire, tot flecăresc cu oamenii de dimineața până seara.

P.M.: Eu am un păcat. Am citit cărțile sfinției voastre, cărțile Sfântului Sofronie, viața Sfântului Siluan – absolut toate. Iar acum când fac referire, nu mai știu de la cine sunt, deci spun că toate sunt ale Sfântului Sofronie. Nu vă supărați pe mine.

P.Z.: Nu faceți o greșeală!

P.M.: Trebuie să veniți și la Suceava, la mănăstirile noastre. Eu mai am dorința aceasta, să vă mai am odată la Putna.

P.Z.: Sunt cumva zboruri la Suceava?

P.M.: Da, sunt! Este zbor direct de la Londra.

P.Z.: Gata, vin săptămâna viitoare! [râde]

P.M.: Acasă la Putna, când ajung, ce să le spun? Le voi spune la părinți că am vorbit cu Părintele Zaharia.

P.Z.: Să le spuneți că de când v-am vizitat, păstrez cele mai bune amintiri despre mănăstirea sfințiilor voastre și despre comunicarea pe care am avut-o. Și dacă dă Dumnezeu să mai întineresc puțin, vin din nou.

P.P.: Dar data viitoare când merge la Putna, o să-l ia și pe Părintele Petru, care n-a fost niciodată.

P.M.: Gata, vă așteptăm!

P.Z.: Deși este stareț, vrea să fie fiu. Și prin strădania de a fi un fiu bun, mi-a devenit ca o mamă bună. Se îngrijește de mine.

P.P.: Pentru noi, cea mai înaltă școală e să stăm la picioarele părintelui [Zaharia] care a viețuit 27 de ani cu Părintele Sofronie și îl poartă întreg într-însul.

P.Z.: Nu e foarte modest să vorbim despre noi înșine, dar e singurul mod de a vorbi concret despre viață.

P.M.: Și Sfântul Pavel a vorbit corintenilor despre el însuși. Și la sfârșit zice: „Voi m-ați silit!”.

P.Z.: Era incredibil să trăiești în preajma părintelui Sofronie. Nu te puteai obișnui cu el pe deplin. Era atât de accesibil nouă, dar în același timp, nu puteai pierde din vedere că era aparte, era dincolo, nu puteai să-l cuprinzi. Era așa de experimentat încât nimic din viața duhovnicească nu-l putea surprinde. Și fiecare cuvânt de-al lui deschidea un întreg orizont al vieții duhovnicești. Nu am mai întâlnit un așa fenomen, deși sunt sigur că Biserica are multe, cu toate că i-am întâlnit pe aproape toți sfinții din Grecia care au fost canonizați în ultimii ani.

P.M.: Pe mine m-a uimit foarte mult Sfântul Sofronie prin faptul că el avea o inteligență, o cultură. A fost foarte bine pregătit. Și s-a aplecat cu atâta smerenie asupra Sfântului Siluan, care a fost monah simplu.

P.Z.: Când vorbea cu filozofii, vorbea limba lor. Când vorbea cu cipriotele bătrâne, vorbea foarte simplu. Îmi amintesc de o doamnă rusoaică, care era profesoară la Universitatea din Louvain (Belgia). Și dorea să scrie o carte despre istoria filozofiei rusești. Și îmi amintesc cum Părintele Sofronie a stat de vorbă cu ea două ore, eram și eu de față, dându-i toată schița cărții, explicând și filozofând toate evenimentele importante din istoria Rusiei. Iar soțul ei, care știa stenografie, nota totul. Și în câteva luni a scos cartea. Era foarte inteligent, era incredibil.

Odată, când eram foarte tânăr, înainte de a fi preot, a venit la mănăstire decanul departamentului de religie de la o universitate foarte bună dintr-un oraș din apropiere, împreună cu studenții lui. M-au rugat să le fac un tur al mănăstirii, iar apoi m-au invitat la ei. Am cerut binecuvântare de la Părintele Sofronie și timp de o oră m-a pregătit zicându-mi: „Îți vor pune întrebarea asta, tu zici asta, îți vor pune altă întrebare așa, tu răspunzi așa”. M-am dus și am petrecut toată ziua la universitatea respectivă, vorbind în fiecare din cele șapte departamente. Mi-au pus toate întrebările de care Părintele Sofronie m-a avertizat că le voi primi, cu răspunsurile. Ziua aceea a fost incredibilă. Când m-am întors acasă, eram epuizat, dar era o epuizare binecuvântată. La plecare, l-am întrebat pe profesor: „Cum a fost? Cum evaluați ziua de astăzi?” Iar el mi-a zis: „A fost foarte bine, dar tot timpul ați vorbit peste nivelul studenților”. Dar în fiecare departament erau și câte 10–20 de profesori, trebuia să vorbesc și pentru ei, nu numai pentru elevi, care aveau 16–18 ani. Am fost atât de uimit. Părintele îmi prezisese exact. Mi-a fost atât de ușor. Și chiar dacă mă întrebau ceva nou, mintea mea era în starea aceea și răspunsurile veneau de la sine. Ziua aceea a fost cu adevărat incredibilă!

P.M.: Ascultarea și blagoslovenia.

P.Z.: Același lucru s-a întâmplat și cu fostul nostru stareț, Părintele Chiril. L-au invitat la Londra să vorbească la o conferință foarte renumită și Părintele Chiril, deși e un foarte bun teolog și foarte înțelept, nu îi place să plece din mănăstire. De aceea, Părintele Sofronie l-a îndrăgit în mod special fiindcă era un om al casei. Și Părintele Sofronie i-a dictat exact ce trebuie să zică și s-a dus acolo și a ținut un discurs minunat.

P.P.: Da, la Suroj, la conferința organizată de Mitropolitul Antonie.

P.Z.: În esență, frumusețea monahismului stă în lucrarea ascultării. Fiindcă prin ascultare, nu numai că înveți anumite lucruri, ci moștenești viața bătrânilor. Dacă inima ta este într-adevăr unită cu inima bătrânului tău, atunci nu numai că absorbi ceea ce zice, ci atunci când îți dă un cuvânt, imediat anticipezi și știi care va fi următorul cuvânt. Ascultarea este o taină incredibilă. Așa era cu Părintele Sofronie.

P.M.: Asta a fost. De acum, putem pleca. Tot așteptam, tot așteptam, tot așteptam. Acum avem merinde de adus la părinți acasă.

P.Z.: Ei, e frumos să vorbim despre părinții noștri, dar mă tem că voi auzi cuvântul Sfântului Ioan Scărarul: „Un om așa de sfânt a dat naștere unui asemenea spin (ca mine)!”.

P.M.: Noi, putnenii, suntem niște hoți. Am furat cuvintele, s-au înregistrat, și le vom publica în revista noastră, care iese pe 2 iulie, la prăznuirea Sfântului Ștefan.

P.Z.: Sunteți oameni de încredere. Mă bucur.

P.M.: Vă mulțumim pentru cuvintele pentru monahi pe care ni le dați.

P.Z.: Noi vă mulțumim că ați venit să ne vedeți.

P.M.: Bucuria e de partea noastră.

P.Z.: Să dea Dumnezeu să ne mai vedem.