Blog

Azi este marele praznic, împlinirea, cununa tuturor praznicelor! Mântuitorul spune ucenicilor, în cuvântarea de rămas bun, „Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc și vă e de folos ca Eu să merg pentru că altfel nu va veni Mângâietorul” (cf. Ioan 16, 7). Este această taină, care este puțin greu de înțeles pentru noi, a condițiilor în care Se poate pogorî Sfântul Duh peste lume. Aseară la Vecernie s-a citit din proorocia lui Ioil, în care Dumnezeu-Tatăl spune că, în zilele din urmă, „vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi” (Ioil 3, 1). Ei bine, acest eveniment cosmic a avut loc la cincizeci de zile după Învierea Domnului, la Cincizecime. Înainte nu s-a putut întâmpla. Deducem că Duhul Sfânt nu poate să vină peste lume, peste oameni, oricum.

În Evanghelia Praznicului Mântuitorului spune cu glas mare: „Dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea. Cel ce crede în Mine precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 37–38). Aceasta zice și în convorbirea cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi. Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4, 10–14). Este aceeași idee. Iar Sfântul Ioan Evanghelistul tâlcuiește spunând că aceasta se referea la Duhul Sfânt pe care aveau să Îl primească cei ce au crezut în El (cf. Ioan 7, 39). Așadar, înțelesul cuvântului: „Cel ce crede în Mine precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, este că Duhul Sfânt va fi mereu cu cel care crede în Mântuitorul.

Însă, aici nu avem în vedere o credință nominală. Mântuitorul a făcut posibilă pogorârea Duhului Sfânt azi, prin tot ce a lucrat pe pământ. Și, ca să înțelegem mai bine, ne explică părintele Dumitru Stăniloae. Dar avem și în vedeniile sfinților, de exemplu, vedenia starețului Ioasaf din mănăstirea Sfântul Sava, din anul 1854, care este tradusă din greacă și transcrisă de Sfântul Ioan Iacob. Citim că starețul, călăuzit de Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a fost dus la Palatul Împăratului Slavei – Hristos, din ceruri. Ajuns acolo, vorbește despre lumina care inunda totul. Acea lumină izvora din Mântuitorul. Ce înțelegem de aici?! Harul Duhului Sfânt ni se împărtășește nouă prin trupul, firea umană a Mântuitorului, prin trupul sfințit, îndumnezeit al Mântuitorului. Așa putem noi să ne împărtășim de harul Duhului Sfânt. Și o facem de fiecare dată când ne împărtășim cu Sfintele Taine la Sfânta Liturghie. Așadar, prin firea curățită a Mântuitorului ni se împărtășește nouă Duhul Sfânt. De aceea, spunea Mântuitorul: „Eu mă sfințesc pe Mine pentru voi” (Ioan 17, 18). Avea în vedere jertfa totală. Pentru că, părintele Dumitru Stăniloae ne spune că, pe cruce, Mântuitorul a îndepărtat din firea Sa umană orice împotrivire față de Dumnezeu, care s-a instalat în firea umană după păcat. A făcut aceasta prin ascultare desăvârșită, până la moarte. Atunci a făcut posibilă primirea plinătății harului lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, de către firea noastră umană. Prin firea Lui umană, curățită, sfințită, ni se împărtășește nouă Duhul Sfânt. Doar așa. Noi nu avem acces direct la Duhul Sfânt. Cum zice părintele Zaharia Zaharou: „Nu este nicio legătură între lumea noastră și lumea lui Dumnezeu. Doar harul lui Dumnezeu face podul, legătura între cele două lumi.”

Prin urmare, ca să atragem harul Duhului Sfânt trebuie să credem în Mântuitorul. Dar nu credință nominală, ci una faptică. Să facem ce a făcut El, să urmăm poruncile Sale. Pentru că doar urmându-L pe Mântuitorul, făcând ce face El putem atrage pe Duhul Sfânt. Noi trebuie să Îl urmăm pe Mântuitorul îndeaproape, întocmai, și, cu ajutorul Lui, să ne facem ca El. Sau cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Dacă am murit cu El, dacă ne-am altoit pe El în suferințele noastre, vom și învia cu El” (cf. 2 Timotei 2, 11), vom avea și noi pe Duhul Sfânt. Mântuitorul ne este nouă o țintă practică, model de urmat. Duhul Sfânt nu se vede.

La Cincizecime, apostolii vorbeau în diverse limbi, dar fiecare înțelegea în limba lui. Așa este Duhul Sfânt. Când este activ, comunică fără cuvinte. Așa Îl cunoaștem pe Dumnezeu, prin Duhul Sfânt. Iar aceasta este o cunoaștere dincolo de gând, dincolo de cuvânt. Este o cunoaștere instantă, totală. Părinții noștri au avut pe Duhul Sfânt. Și Duhul Sfânt le împărtășea toată cunoașterea despre Dumnezeu, toată teologia. Iar noi ne împărtășim de Duhul Sfânt, de fiecare dată când luăm Sfintele Taine. De fiecare dată când ne împărtășim, nu ne împărtășim doar cu sângele și trupul jertfite, înviate, îndumnezeite ale Mântuitorului, ci și cu Duhul Sfânt. De fiecare dată când ne împărtășim, trăim Cincizecimea. De aceea, cum zicea părintele Zaharia acum o săptămână: „Sfânta Liturghie este cel mai mare învățător, ne învață tainele lui Dumnezeu, rugăciunea inimii, toate, dacă îi dăm din timpul nostru, dacă ne pregătim. Noi trebuie să trăim cu gândul la următoarea Liturghie. Și astfel, orice experimentăm, orice neajuns, se vor topi în Sfânta Împărtășanie și vor deveni, dacă am credință, izvor de har, de duh.”

Pe scurt, dacă noi vom trăi precum Hristos vom avea pe Duhul Sfânt. Și doar așa se poate avea Duhul Sfânt. Nu credință nominală, nu rațională, nu declarativă, ci faptică. Dacă noi urmăm pe Hristos, dacă știm să întoarcem obrazul, să răbdăm, să iertăm, să aducem pocăință, atunci, vom avea pe Duhul Sfânt. Vorbeam de cele două lumi, a lui Dumnezeu și a noastră care nu au vreo legătură. Mântuitorul venit aici, în lumea noastră, ne arată cum e lumea de dincolo și cum se atrage harul lui Dumnezeu pentru a avea acces la acea lume. Cine crede în El cu toată inima, cu toată puterea și fapta va avea pe Duhul Sfânt.