Continuăm publicarea unor fragmente de scrisori ale Arhimandritului Victorin din anul 1958, an în care s-a stabilit la Mănăstirea „Sfântul Tihon” din South Canaan, Pennsylvania.
5 martie 1958
Detroit
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Rândurile IPS Voastre din 25 februarie îmi dau de-nțeles și mie sursa unor greutăți ce le întâmpin și eu pe-aici. Faptul că-n drumul meu încoace cei din Franța nu știu că n-am întâlnit absolut pe nimeni altul dintre români, afară de IPS Voastră, le permite să scornească fel de fel de interpretări și cu privire la motivul venirii mele aici.
Oricine a dorit să afle de la mine a putut să afle că n-am venit aici decât numai în interesul necăjiților noștri de la Ierusalim, iar după IPS Voastră să-mi îmbogățesc cunoștințele și asupra vieții bisericești de aici – în general. De aceea aici m-am ferit, chiar de cum am venit, să mă amestec în ne-nțelegerile lor pe tema episcopală. Aceasta-i o problemă, ce-n atâtea rânduri ați afirmat-o și IPS Voastră, cade numai în competența unui sinod, sau cel puțin – după părerea mea – în competența ierarhiei superioare a Bisericii noastre Ortodoxe.
Dacă le-ar cădea și în mâna clericilor noștri de pe-aici, vreo cărticică „Urmarea lui Hristos” poate numai și din câteva rânduri ar putea să vadă ce misiune am și eu aici ca și la Ierusalim.
E adevărat că în felul acesta am de suferit mult și nu pot să-i ajut nici pe cei care așteaptă sau ar trebui să-i ajut. Dar răbdare și nădejde în toate la ajutorul lui Dumnezeu.
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
Sfintele Paști 1958
Detroit
Înalt Preasfințite Stăpâne,
În adevăr sunt tare frământat sufletește de ce m-am îndepărtat de Ierusalim. Oricum era viața acolo avea și sărbători, aici zilele îmi trec fără sărbători.
Rândurile IPS Voastre însă mi-au dat să înțeleg că nu sunt singur chemat să port această cruce. Au mai fost și alții înaintea noastră și sunt și alții în vremea noastră, care trec prin aceleași frământări sufletești.
Şi cu ocazia acestor zile sfinte rog pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască și IPS Voastre deplină sănătate, întru mulți ani cu zile mai bune și bucuria trecutelor noastre sărbători ale Învierii, întâmpinându-Vă și cu același, din inimă,
Hristos a înviat!
Arhim. Victorin
9 iunie 1958
St. Tikhon’s Monastery
South Canaan
Penna USA
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Începând cu luna Iunie, mi-am schimbat și eu adresa. Poate numai pe timpul verii, poate și pentru mai multă vreme.
Mă aflu la o mănăstire de munte din Pennsylvania. Mi-a fost imposibil să mai suport clima Detroit-ului din timpul verii.
Nu sunt încă hotărât câtă vreme am să mai stau pe-aici. Totuși gândul mi-e mereu spre Ierusalim, Ierihon, Iordan… Însă cu cât vremea trece, cu atât mai greu îmi vine și mie să pornesc iarăși la drum, pentru o distanță așa de mare.
Uneori descurajările-mi aduc înainte câte-o cale de „salvare” și mie în vreo parohie, sau vreun alt serviciu mai stabil pe-aici. Însă poate că și rugăciunile celor din Ierusalim, care mă tot întreabă când sosesc acolo, mă opresc în răbdare să nu mă despart de liniștea vieții noastre monastirești.
Şi răbdarea de ani de zile a IPS Voastre, în aceeași situație, îmi este și mie cea mai mântuitoare călăuză.
Rugați-vă și pentru mine.
Al IPS Voastre, cu aceleași fiești sentimente
Arhim. Victorin
11 septembrie 1958
Înalt Preasfințite Stăpâne,
Așa de arareori Vă scriu, și-n toate zilele mă gândesc la IPS Voastră.
Când am plecat din Ierusalim, un prieten arab mi-a spus un proverb de-al lor: „piatra care-i mutată din loc în loc, pierde din greutatea ei.”
Oricât de greu o duc și aici parcă mi-i frică să mai plec și-n altă parte, necunoscut într-un loc necunoscut. Singura cale ce mă mai atrage e numai spre Ierusalim.
Ați văzut și data trecută, când mi-a ajutat Dumnezeu să Vă întâlnesc, că nu m-a interesat nimic altceva în Franța decât numai să Vă mai văd pe IPS Voastră.
Aceste două săptămâni nu V-am scris că mă gândeam la un răspuns de la Ierusalim ce-l primesc chiar azi. Părerea lor e să mai rămân pe loc, dacă-i posibil. Şi repet și eu, dacă-i posibil. Pentru că toți cei de la conducerea „episcopiilor” românești de pe aici n-au decât o singură dorință, să mă vadă distrus sau cel puțin plecat din America. Deși nu văd la nimeni nici un motiv altul, ca să fie atât de porniți împotriva mea, decât doar că sub toate ademenirile, presiunile și persecuțiile lor, n-am cedat să-mi părăsesc rânduiala vieții mele Ierusalimitene. Şi poate s-au convins că-n felul meu nu le-aș mai putea fi de nici un folos intereselor lor personale.
S-ar prea putea careva de pe aici să Vă ceară și IPS Voastre unele păreri sau date „cu ce interese am venit aici”. Oricât de prieteni mi s-ar arăta, nu le răspundeți, dacă-i posibil, nimic despre mine. Eu n-am pe nimeni să mă ajute în țara aceasta decât numai Bunul Dumnezeu și Maica Domnului.
Cum am amintit, am dorința să plec însă numai spre Ierusalim, sau la Sfântul Munte și când va fi și voia Bunului Dumnezeu.
Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin
Română 
English