Blog

Detroit 6 sept 1956

Înalt Preasfințite Stăpâne,

Se apropie o lună de zile de când am sosit aici și încă n-am reușit să mă orientez cel puțin ce am de făcut. Prea multele sfătuiri din care nu văd decât interesele personale ale „binevoitorilor” mă fac să-mi trec zilele cu dureri de cap și nopți nedormite.

Mă gândeam să-i las pe toți așa cum i-am găsit și să plec imediat înapoi la Ierusalim. Dar și acolo văd un semn de întrebare – cu Suezul.

Mă aflu încă tot cu locuința la Misiunea românească, de aici. Mai stă aici și un alt preot „fără parohie”, necăjit și el că și-a sacrificat libertatea profesiunii lui de mai-nainte – îmbrăcând haina preoțească (e hirotonit aici numai acum vreo câțiva ani în urmă). PS Andrei nu e aici; de vreo trei săptămâni e plecat în Canada. Dacă vine cred că, vrem nu vrem, ar trebui să ne schimbăm și locuința. De altfel înțeleg că Pr. Moraru i-a și pus în vedere celuilalt preot că dacă vine PS nu va mai putea sta nimeni împreună cu el.

N-am făcut nimica nici pentru Ierusalim, căci și cu formalitățile șederii mele în America, nu-s destul de lămurit. În Canada nu mi se permite să trec – cu un Laissez Passer – decât numai în cazul când aș avea viza de „permanent resident” în USA. Și pentru asta, sigur c-ar trebui să-mi prelungesc șederea mea cel puțin pe-un an de zile – aici. Pe de altă parte, uneori prea descurajat îmi vine să iau numai valiza cea cu care am fost pe la IPS V ca să nu mai am și grija bagajelor și să merg să-mi recapăt chilia mea liniștită de lângă Biserica Sfântului Mormânt. Poate câte-odată eram și acolo nemulțămit și de aceea Dumnezeu m-a lăsat să gust și pâinea americană.

Cât privesc problemele bisericești și ale românilor de pe-aici, deși nu mi se par cu totul irezolvabile, totuși nu-mi pot permite încă să-mi dau vreo părere până nu cunosc mai de-aproape și celelalte grupări. Posibil v-a mai scris și PS Teofil. El vine adesea pe-aici și văd că vorbește și cu PS Andrei și se sbat în toate direcțiile și spre nord și spre sud – cu mari nădejdi de biruințăt în „luptele lor” – dar cei mai puțin înhămați la carele de luptă cred că numai un ierarh cu un trecut de activitate pastorală și o autoritate morală indiscutabilă – personală, ar mai putea salva viața bisericească a românilor de aici. De aceea mulți se gândesc la IPS Voastră, și se întrebă dacă ați primi, să veniți, în vreunul din Statele Americane.

Treceți-le cu vederea – toate cele ce vi le scriu – căci n-aș vrea cu necazurile mele să vă produc vreo neliniște sufletească și IPS Voastre. Eu nădăjduiesc mereu – la mai bine – dar pentru că „binele” întârzie, m-am gândit mai bine să vă mai trimit aceste vreo câteva rânduri – decât să vă cauzez în altfel vreo neliniște sufletească, prin tăcerea mea de prea lungă durată.

Cu aceleași fiești sentimente,
Arhim. Victorin

Dacă-mi puteți scrie ceva, trimiteți-mi plicul pe adresa pr. George Nan din Windsor – el mi le aduce imediat ce sosesc acolo.

+++