Dragi Prieteni ai Mănăstirii Sfântul Dimitrie,
I.
Biserica în aceste zile ne vestește venirea Postului ca zorii zilei care împrăștie întunericul:
„În ce chip se ivesc zorile, așa și harul Postului acum ne pune înainte vremea pocăinței, risipind întunericul păcatelor.”
Și ne îndeamnă să-l petrecem cu inimă smerită
„Vremea cea dumnezeiască a Postului a strălucit tuturor lumina cunoștinței, risipind întunericul păcatelor. Să-l primim dar cu inima umilită.”
cu credință și cu trezvie
„Iată, frumusețea pocăinței preface sufletele cu venirea Postului. Să intrăm în el cu credință și trezvie, ca să luăm dezlegare păcatelor.”
avându-o întăritoare pe această cale pe Maica Domnului
„Ca pe o pricină a tuturor bunătăților, pe tine, Stăpână, toți cu deadinsul te rugăm, ca să vii împreună cu noi în lupta Postului și prin mijlocirea ta să ne dăruiești și sfârșitul lui mântuitor.”
II.
Postul începe, în mod semnificativ, după Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Un mare sfânt al Bisericii noastre, Maxim Mărturisitorul, spune că: „primul om, neducându-şi mişcarea lucrării puterilor naturale spre scop, s-a îmbolnăvit de necunoştinţa cauzei sale”, iar „necunoaşterea lui Dumnezeu a îndumnezeit zidirea, al cărei cult vine din iubirea de trup a neamului omenesc.” Iubirea trupească de noi înșine a dat naștere la tot răul și la toate patimile necurate: „Căci căutând plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durere din aceeaşi pricină, născocim surse neînchipuite de patimi făcătoare de stricăciune.”
Postul vine să repare această cădere a lui Adam, pe care noi o repetăm de multe ori în fiecare zi.
III.
Un părinte contemporan al Bisericii, Arhimandritul Zaharia Zaharou, explică foarte frumos:
„În starea dintru început, dinainte de cădere, Dumnezeu hrănea duhul omului, iar duhul omului hrănea sufletul său și sufletul transmitea energia lui Dumnezeu până și trupului. Când omul s-a despărțit de duhul lui Dumnezeu, sufletul nu a mai fost hrănit de Sus și a devenit un parazit pentru trup. Sufletul a început să fie hrănit de trup, în loc ca trupul să fie hrănit de suflet, și omul a devenit sărac, pustiit.”
În această perioadă a Postului, avem ocazia să arătăm că „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul (și cu rugăciunea, și cu lacrimile de pocăință, și cu metaniile, și cu nevoința) care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Rugăm pe bunul Dumnezeu și pe Preacurata Sa Maică să ne dea puterea să facem din acest Post un ospăț pentru sufletele noastre atrofiate de plăceri.
Întru Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru,
Protosinghel Ieremia
Starețul Mănăstirii Sfântul Dimitrie cel Nou
PS
Semnalăm și apariția buletinului mănăstirii noastre, pe lunile noiembrie-decembrie (https://sfdumitru.org/ro/icon-from-within/).
Română 
English