{"id":3535,"date":"2021-10-30T18:11:23","date_gmt":"2021-10-30T18:11:23","guid":{"rendered":"https:\/\/sfdumitru.org\/?p=3535"},"modified":"2024-03-11T17:55:19","modified_gmt":"2024-03-11T17:55:19","slug":"youth-voice-ix-x-2021","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/2021\/10\/youth-voice-ix-x-2021\/","title":{"rendered":"Chip de Pateric"},"content":{"rendered":"<div data-elementor-type=\"wp-post\" data-elementor-id=\"3535\" class=\"elementor elementor-3535\" data-elementor-settings=\"[]\">\n\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-inner\">\n\t\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-section-wrap\">\n\t\t\t\t\t\t\t<section class=\"elementor-section elementor-top-section elementor-element elementor-element-74cfbb5 elementor-section-boxed elementor-section-height-default elementor-section-height-default\" data-id=\"74cfbb5\" data-element_type=\"section\">\n\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-container elementor-column-gap-default\">\n\t\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-row\">\n\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-column elementor-col-100 elementor-top-column elementor-element elementor-element-add67d1\" data-id=\"add67d1\" data-element_type=\"column\">\n\t\t\t<div class=\"elementor-column-wrap elementor-element-populated\">\n\t\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-widget-wrap\">\n\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-element elementor-element-baa44ec elementor-widget elementor-widget-text-editor\" data-id=\"baa44ec\" data-element_type=\"widget\" data-widget_type=\"text-editor.default\">\n\t\t\t\t<div class=\"elementor-widget-container\">\n\t\t\t\t\t\t\t\t<div class=\"elementor-text-editor elementor-clearfix\">\n\t\t\t\t\t<p>S\u0103-mi m\u00e2ng\u00e2i sufletul cu pildele din Pateric am avut adesea ocazia. Atunci c\u00e2nd aveam nevoie poate de un cuv\u00e2nt de \u00eent\u0103rire, de un model sau poate doar de o gur\u0103 de aer proasp\u0103t \u00een mijlocul tumultului cotidian. Dou\u0103 r\u00e2nduri scrise \u0219i toate se lini\u0219teau, c\u0103p\u0103tau un alt sens. Ori mai bine zis, c\u0103p\u0103tau sens!<\/p><p>Dar cum poate nu avem mereu \u0219ansa de a r\u0103sfoi paginile pline de via\u021b\u0103 ale Patericului, Dumnezeu, din marea Sa dragoste, a l\u0103sat oameni care s\u0103 umple cu via\u021b\u0103 \u0219i sfin\u021benie zilele obi\u0219nuite. Iar g\u00e2ndurile m\u0103 poart\u0103 nu foarte departe, nici ca timp, dar nici ca spa\u021biu. Fiindc\u0103 \u201efurnica\u201d, a\u0219a cum o numea bunica mea pe tanti Ecaterina, a tr\u0103it p\u00e2n\u0103 \u00een luna februarie a acestui an, c\u00e2nd s-a mutat la cele ve\u0219nice, \u00een satul copil\u0103riei mele. Era at\u00e2t de mic\u0103, de fragil\u0103, \u00eenc\u00e2t m\u0103 a\u0219teptam oric\u00e2nd s\u0103 \u00eei z\u0103resc inima prin pieptul m\u0103runt. Pentru c\u0103 o inim\u0103 a\u0219a de mare era imposibil s\u0103 \u00eencap\u0103 \u00eentr-un trup ca al s\u0103u, f\u0103r\u0103 s\u0103 se vad\u0103. Iar ea era a\u0219a, o t\u0103cere sf\u00e2nt\u0103 cuprins\u0103 \u00eentr-un z\u00e2mbet bl\u00e2nd. Ochii ei mari, lumino\u0219i erau \u00eenconjura\u021bi de ad\u00e2ncituri prin care a trecut via\u021ba cu bunele \u0219i relele ei, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eei \u0219tearg\u0103 \u00eens\u0103, z\u00e2mbetul. T\u00e2rziu am \u00een\u021beles secretul s\u0103u. Z\u00e2mbea deoarece credea! B\u0103tr\u00e2ne\u021bile s-au a\u0219ternut pe umerii s\u0103i mici, dar nu i-au plecat sufletul, ci doar i l-au \u00een\u0103l\u021bat. Avea o credin\u021b\u0103 puternic\u0103, iar asta i-a dat putere s\u0103 treac\u0103 peste toate neajunsurile vie\u021bii sale \u0219i au fost destule. De\u0219i \u00een ultimul timp nu mai auzea aproape deloc, asta nu o \u00eempiedica s\u0103 fie \u00een fiecare s\u0103rb\u0103toare sau duminic\u0103 la biseric\u0103. St\u0103tea smerit\u0103 \u00eentr-un col\u021b, concentrat\u0103... nu auzea, dar sim\u021bea \u00eendestulat.<\/p><p><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-full wp-image-3676 alignleft\" src=\"https:\/\/sfdumitru.org\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/sept2021_img-13.jpg\" alt=\"\" width=\"500\" height=\"350\" srcset=\"https:\/\/sfdumitru.org\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/sept2021_img-13.jpg 500w, https:\/\/sfdumitru.org\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/sept2021_img-13-300x210.jpg 300w, https:\/\/sfdumitru.org\/wordpress\/wp-content\/uploads\/2022\/01\/sept2021_img-13-16x12.jpg 16w\" sizes=\"auto, (max-width: 500px) 100vw, 500px\" \/>Despre credin\u021ba pe care o avea \u00een Dumnezeu am aflat cu adev\u0103rat c\u00e2nd, acum vreo c\u00e2\u021biva ani, unul dintre nepo\u021bii ei a murit \u00eentr-un accident de ma\u0219in\u0103. Erau Sfintele S\u0103rb\u0103tori Pascale, iar el tocmai ce venise din str\u0103in\u0103tate. S\u0103 ating cu vreun cuv\u00e2nt rana deschis\u0103 atunci \u00een inima bunicii sale, ar \u00eensemna s\u0103 \u00eendr\u0103znesc prea mult... sunt prea s\u0103race cuvintele, prea goale. \u0218tiu doar at\u00e2t, durerea ei nu a strigat, durerea ei nu L-a \u00eentrebat pe Dumnezeu de ce. Ci doar \u0219i-a continuat cuminte drumul prin ridurile din jurul ochilor ei, f\u0103cute cu mult timp \u00eenainte, de via\u021b\u0103. La ceva timp dup\u0103 cele \u00eent\u00e2mplate, i-a f\u0103cut o vizit\u0103 bunicii mele \u0219i, venind vorba despre nepotul ei, rememorez cum a spus c\u0103 dac\u0103 aceasta a fost voia lui Dumnezeu, ea nu se poate dec\u00e2t ruga pentru ca nepotul ei s\u0103 se m\u00e2ntuiasc\u0103. \u0218i pl\u00e2ngea, curat, cuminte, f\u0103r\u0103 disperare. Ochii ei lumino\u0219i p\u0103reau acum faruri \u00eenconjurate de ap\u0103. Iat\u0103 ce model al \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103rii depline a voii Lui!<\/p><p>\u0218i poate c\u0103 acesta ar fi un exemplu suficient pentru a contura acest chip al Patericului, fiindc\u0103 \u0219tim to\u021bi c\u00e2t de grea este aceasta... dar \u00een\u0103l\u021bimea ei nu se opre\u0219te aici. \u0218tiind-o mereu senin\u0103, vesel\u0103, am \u00eentrebat-o pe bunica mea despre via\u021ba ei. O astfel de pace, credeam c\u0103 nu poate fi dec\u00e2t rezultatul unei vie\u021bi lini\u0219tite... \u00cens\u0103 povestea \u201efurnicii\u201d avea s\u0103 fie departe de clasica defini\u021bie a lini\u0219tii. Dup\u0103 ce s-a c\u0103s\u0103torit, la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103, voci \u00een sat spuneau c\u0103 so\u021bul ei o \u00een\u0219ela. Profund m\u00e2hnit\u0103 \u0219i r\u0103nit\u0103 de cele auzite, dar p\u0103str\u00e2nd n\u0103dejdea c\u0103 lucrurile sunt altfel dec\u00e2t i-au fost povestite, hot\u0103r\u0103\u0219te s\u0103 se conving\u0103 singur\u0103. \u0218i din nefericire, de aceast\u0103 dat\u0103, realitatea urma cursul vorbelor. C\u00e2nd bunica mea a \u00eentrebat-o ce a f\u0103cut atunci, r\u0103spunsul a fost unul din \u00een\u0103l\u021bimi: \u201eAm mers acas\u0103, am pl\u00e2ns mult, mult, dar de atunci am luat pozi\u021bia mutului. O vorb\u0103 nu i-am zis despre asta \u00een toat\u0103 via\u021ba mea.\u201d Toat\u0103 durerea \u0219i-a cuib\u0103rit-o \u00een inim\u0103 \u0219i \u00een t\u0103cere, f\u0103c\u00e2nd din ea prilej de sfin\u021bire. Sigur, g\u00e2ndirea noastr\u0103 modern\u0103 ar condamna aceast\u0103 pozi\u021bie pe care, poate, ar vedea-o lipsit\u0103 de curaj; c\u00e2\u021bi \u00eens\u0103 dintre noi au aceast\u0103 t\u0103rie de a-\u0219i t\u0103inui durerea, de a nu o striga \u0219i a o arunca \u00een obrazul celui care ne-a r\u0103nit?! Dac\u0103 \u00een cazul suferin\u021bei avem dou\u0103 solu\u021bii, a\u0219a cum spunea un p\u0103rinte, adic\u0103 s\u0103 ne r\u0103stignim pe noi sau s\u0103 \u00eel r\u0103stignim pe aproapele nostru, iat\u0103 cum tanti Ecaterina a ales f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103 propria r\u0103stignire.<\/p><p>\u0218i \u00eenc\u0103 merge mai departe... Ani dup\u0103 ce so\u021bul ei a murit, c\u00e2nd bunica mea, ori poate altcineva \u00eencerca s\u0103 \u00eel condamne pentru ceea ce a f\u0103cut, ea repede spunea: \u201eTe rog, nu spune nimic r\u0103u de el fiindc\u0103 \u00eenc\u0103 tr\u0103ie\u0219te, tr\u0103ie\u0219te \u00een p\u00e2inea pe care o m\u0103n\u00e2nc \u00een fiecare zi, pentru c\u0103 din pensia lui este.\u201d  Doar a\u0219a se raporta la orice vorb\u0103 despre ceilal\u021bi. Indiferent ce lucruri lipsite de cinste ar fi f\u0103cut cineva, poate chiar pe strada ei, singurul ei r\u0103spuns era: \u201eNu \u0219tiu nimic, nu am v\u0103zut nimic.\u201d<\/p><p>Iat\u0103! Pateric scris pe plaiurile noastre natale, cu lacrimi \u0219i noble\u021be. Ce inim\u0103 a avut aceast\u0103 femeie ca mai \u00eent\u00e2i s\u0103 str\u00e2ng\u0103 fiecare ran\u0103 \u00een inima ei f\u0103r\u0103 a cere socoteal\u0103, iar apoi s\u0103 \u00eei fie recunosc\u0103toare celui care a r\u0103nit-o?! Acestea sunt podoabele care o f\u0103ceau at\u00e2t de frumoas\u0103 \u0219i la b\u0103tr\u00e2ne\u021be. Acum \u00een\u021beleg! Credin\u021ba, n\u0103dejdea, iubirea, iertarea, r\u0103bdarea. Acum \u00een\u021beleg de ce tot satul era la \u00eenmorm\u00e2ntarea ei, pentru c\u0103 oamenii frumo\u0219i, oamenii sfin\u021bi\u021bi, transmit o mireasm\u0103 at\u00e2t de pl\u0103cut\u0103, \u00eenc\u00e2t vrei mereu s\u0103 fii \u00een preajma lor, a\u0219a cum frumos zice mereu duhovnicul meu. Iar ea a f\u0103cut asta \u00een toat\u0103 via\u021ba ei \u0219i se pare c\u0103 \u0219i dup\u0103...<\/p><p>Sfin\u021benia pare grea, departe, poate \u0219i pentru c\u0103 o reg\u0103sim cel mai des \u00een c\u0103r\u021bi; cred \u00eens\u0103 c\u0103 av\u00e2nd ochii inimii \u00eendrepta\u021bi mai des c\u0103tre ceilal\u021bi \u0219i nu doar c\u0103tre noi, putem descoperi un adev\u0103rat Pateric aici \u0219i acum, \u00een tot zgomotul vie\u021bii contemporane. Iar tanti Ecaterina, m\u00e2na de om pe care \u0219i la 80 de ani o vedeam urcat\u0103 \u00een pomi pentru a-i cur\u0103\u021ba sau a le culege rodul, lumin\u00e2nd inima oricui prin z\u00e2mbetul \u0219i pacea ei, r\u0103m\u00e2ne pentru mine un adev\u0103rat chip al Patericului!<\/p><p style=\"text-align: right;\"><em>Mihaela Dumitru<\/em><\/p>\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t<\/section>\n\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>My soul often found comfort in the parables of the Paterikon. Whenever I needed a word of encouragement, an example to follow, or perhaps just a breath of fresh air amid the daily commotion \u2026 A couple of lines in, and everything quietened, took on a different meaning. Or rather, it made sense! But while [&hellip;]<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"spay_email":"","footnotes":""},"categories":[63],"tags":[29],"class_list":["post-3535","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-icon-from-within-sept-oct-21","tag-youth-voice","entry"],"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3535","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3535"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3535\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3679,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3535\/revisions\/3679"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3535"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3535"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/sfdumitru.org\/ro\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3535"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}